Peste mâinile bătătorite ale mamei
zburau, seara, fluturi mari, diafani,
să le mângâie.
Alcătuiau un joc ireal de lumini
pe retina copilului fascinat de culori.
Mama mea avea o lumină pe frunte,
sub formă de stea.
Când se pleca să-mi vorbească,
venea înspre mine susurul blând
al unui pârâu liniștit.
Mai măricel fiind, după amurguri,
colindam printre constelații cu mama
să învăț să le spun la fiecare pe nume.
Într-o zi, mi-a spus ea,
eu voi pleca pe o stea
iar tu vei rămâne pe pământ
ca să-mi porți amintirea.
Am tresărit și i-am răspuns:
eu voi veni la tine, mamă!
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Lisia!
O poezie atât de caldă, ca o atingere de mamă... Minunat!
Mulțumesc mult, Valentin! Cu stimă.
Frumoasele trăiri ale copilăriei ne urmăresc şi ne mângâie peste timp întărindu-ne.
lacrimi se preling pe faţă
izvorând din dor nestins...
Mama dintr-o stea mă-nvaţă
să fiu tare, neînvins!
Mulţumesc pentru această impresionantă curgere a pârâului liniştit.
Mulțumesc, Valeria!
Despre mama. Sensibil, frumos!
Cu plăcerea lecturii.
Mulțumesc, Gina!
Mama mea avea o lumină pe frunte,
sub formă de stea.
Frumos, Cosmin!
Mulțumesc, d-na Ana, pentru observație! Într-adevăr, este ,,joc”. Mă bucur că v-a plăcut!
Atenție la tastare. Cred că e "joc de lumini" nu "jod". Tema e sensibilă și impresionantă. Am citit cu plăcere.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE