rătăcim fără noimă
într-o seară albastră
c-un semn ostenit
copacii ne-arată cerul…
seara e vie…
și alungită tremură
pe scări de albastră lumină
trepte suie
trepte coboară…
unde-am ajuns?
și spre unde mergem?
seara vibrează
vie petală rănită de fluturi
scări de lumină
și scări de-ntuneric
ne-mbie fără răspuns
iubito, tu știi?
seara asta pare că ascunde
grădina lunii…
cu flori înflorind
noapte de noapte…
cu boboci de miresme
încununează florile luna
în ceruri luna
se-nchipuie lebădă…
unde suntem?
dar spre unde mergem?
c-un semn ostenit
copacii ne-arată cerul…
Grig Salvan - ASCENDING TO THE SKY (Urcând spre Cer) - YouTube
Adaugă un comentariu
Frumos, melancolic, nostalgic. Cam multe puncte de suspensie. Cred că ai dorit să ne transmiți starea ta melancolică.
Am citit cu plăcere,
Sofi
... trepte, scări sau pași în noi
doar să nu rămânem ...goi
de trăiri, de muguri noi...
drumul urcă, scara suie
înapoi dureri, dar nu e
simplu de trăit, e karma
sau destin îi spunem...arma
sufletelor ce-nfloresc
în ritmul dumnezeesc :))
Grig, felicit stilul tău versatil dar reconoscibil, aDa nemescu
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE