învelește-mă ușor
și spune-le tuturor
că nu-s și nu-s!
că pur și simplu m-am dus
că m-am săturat să stau acasă
că m-am săturat să stau la masă
că am scris ce-am avut de scris
că am zis ce-am avut de zis...
acoperă-mi bine fața
și nu le spune că viața
mi-a uitat mișcarea și pasul
mi-a schimbat privirea și glasul
fă-mă, fă-mă pierdut!
spune-le că doar am trecut
pe la fiecare din ei pe acasă
și le-am lăsat în geam o stea luminoasă
că am trecut pe la fiecare cu drag
și le-am lăsat o floare de sânge în prag
spune-le tuturor în față
că n-am rămas dator nimănui
nici măcar cu un capăt de ață
nici măcar cu un cui...
spune-le-n față fără să-i cruți
că mi-au rămas pe vecie datori vânduți!
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Ada! Pentru vizită, pentru cuvintele frumoase! O seară bună!
O jelanie testament.
Bine ai revenit!
...până omu' n-o mai fi
tot or înverzi câmpii
cât îi este răsuflarea
dor de munţi şi dor de marea
prea albastră şi sărată...
o să-i fie neîntinată
voinţa lui încercată...
grea îi este vieţuirea
dar frumoasă-i e menirea...
Melancolia din versurile tale este contagioasă, poezia foarte frumoasă, aDa
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE