De jurăminte-n veac nu mă dezleg,
Cu ele sfarm a lumii nepăsare,
N-am inima-nsetată de-nșelare
Și ce n-am semănat nici nu culeg.
În fața ta mă plec, om bun, și tac...
Să îți vorbească despre toate luna,
Ea este-o curtezană și întruna
Se leagănă-n rostirile ce-ți plac.
Ca vântul ce sculptează stele-n stânci
O magică lucire sapă-n mine
Și slujitor și paznic de ruine
Simt taina ei și farmecele-adânci.
Privesc absent ades sau rugător
Când domuri cresc din lacrimile sale
Învie amintirea din jurnale
Sub un suspin firav de cititor.
Adaugă un comentariu
Meditație a eului poetic, desprinerea din vis cu înţelepciune şi autosugestie.
Foarte frumos construite strofele, adânc intrate în gândurile noastre. S-au folosit simboluri ce pledează pentru concentrare şi sinteză lirică.
Felicitări!
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE