Tărâmul copilariei

[Darie Giurgiu]

pe malul râului fără faleze

timpul părea că este o lungă poveste fără de sfârșit,

printre arbusti pitici

mirosea a râme strivite

în urma lor rămâneau dâre albe

resturi organice de pasăre în zbor,

picioare se opinteau în pământul excavat,

se mutau malurile cu câte o generație,

se adâncea albia râului ce seca vara, iar iarna

devenea patinoar cu strat subțire de neprevăzut,

alergam către soare, pașii alunecau,

în timp ce din nisip se construiau cetăți

mansardele pentru vremea rea se înmulțeau

ca și când drumul nopții către zi

nu s-ar fi încheiat niciodată,

avertismentele orale erau însoțite de lungi dezbateri

cuvintele faceau victime de ambele parți ale baricadei,

în blocuri se adăpostea amorul,

veșnicia avea gustul de ciocolată caldă

nu puteai citi viitorul în ceașcă.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Superb!

veșnicia avea gustul de ciocolată caldă

[Chris]

un taram magic, nu se poate citi viitorul in ceasca, intr-adevar :))

in loc de amorul as zice iubirea, dar este viziunea mea

frumos...

[Valeria Merca]

Cu fiecare vers citit, am simțit nostalgia pentru cea mai pură, zglobie și fără de griji etapă din viața omului: copilăria!

Cu plăcerea lecturii

[Sofia Sincă]

Trăire melancolică, discurs liric într-un registru cu a fost o dată... Nimic nu mai este ca în copilărie. Și nu știm dacă e bine sau e rău, însă trebuie să acceptăm realitatea. Bine că mai sunt amintiri!

Ai prins în acest prozo-poem o întreagă copilărie atunci când simţi o uşurare, o eliberare a gândurilor ce te-au sugrumat atâta timp. Și e bine așa.

Ai niște diacritice nepuse.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi