Sonet pentru tinerii de azi

[Adi]

Trist copil fiind acasă la ai tăi                           

spre chipul mamei zâmbeai cu ochii plânși,    

nevrând s-o superi  tăceai cu pumnii strânși   

prin lunga noapte  n-ai vrut  a mai trăi...          

 

Fugind de tine, de cuibul părintesc,           

te-ntinzi spre stele de umeri să le prinzi,   

dar ard în ceruri, n-ai cum să le cuprinzi  

și tocmai asta te-a deprimat prostesc.         

 

Actori de Oscar i-ai desemnat eroi    

să-ți deiei ție valoarea de campion...   

Ah, ce greșeală! Doar nu vin din război!

 

Când ei, sub mască, ne vând din avion:        

... că ne vor pace, că se gândesc la noi...

Să nu crezi nimic! Au inimi de bufon!

 

[Adi]

Păcat că nu ați citit destul de atent comentariile mele anterioare, la subiect, politicoase. Consider că e nepotrivit să primesc recenzii negative de la persoane care critică fără a înțelege mesajul și forma poeziei.

Această poezie e despre tinerii din ziua de azi care nu comunică suficient de bine cu părinții lor, unii se gandesc la sinucidere, (prin lunga noapte n-ai vrut a mai trăi), și care își aleg modele de viața total nepotrivite, actori, muzicieni, etc, de la care nu au ce să învețe pozitiv datorită stilului lor de viață desfrânat, astfel îi îndemn să caute alte exemple de urmat. Mesajul e simplu compus pentru a fi ușor de înțeles de elevii din ciclul gimnazial și liceal. 

 Înlocuiți vă rog versul (să-ți deiei ție valoarea de campion...)  cu (să îți dea ție valoarea de campion...)  în versul al doilea din prima terțină, ca răspuns la primul comentariu al dnei Sofi. Dacă preferam polemica,  nu răspundeam civilizat, argumentat, punctual pe fiecare comentariu în parte. 

Înțelegeți că nu eu am jignit, atacat, ci invers, datorită comentariilor acide, fără argumentare. Să lași un comentariu ironic după zece  secunde de citit fără a scoate nimic bun în evidență, nu mi se pare potrivit. 

Pentru mine, e subiect încheiat. 

[Valeria Merca]

Ne cunoaștem, nu-i așa? Tot de pe acest site. O luăm iarăși de la început? Nu sunt de acord cu modul d-voastră de a recurge la jigniri, nici nu cred că avem nevoie de explicații și trimiteri la diverse link-uri, pentru a ne îmbogăți nouă, celor din administrația site-ului cunoștințele. Adevărul este ca în loc să întrați pe paginile autorilor să citiți un sonet, că acesta vă interesează, preferați polemica pentru a vă susține  creația și punctul de vedere. De ce oare alți membri ai site-ului nu vă lasă vreun comentariu la postare? La asta nu vă gândiți? 

Îmi pare rău, dar e inutil să o lungim la nesfârșit!

[Adi]

Eu v-am cerut să-mi faceți vreun comentariu doamna Sofi? Când aduceți-vă bine aminte că data trecută când am pus un sonet după formatul englezesc cu 3 catrene si 2 versuri finale, dvs. foarte acidă în comentariu, m-ati spus că așa ceva nu există. Atunci v-am dat linkul de wiki sa vedeti că există de pe internet... de aceea v-am dat și ieri link să vedeți că sonetul din ziua de azi e mai subțire în canoane... știu foarte bine ce link am pus. Vă rog să citiți și puțină teorie literară înainte de a comenta poezii mai complexe care de-a lungul timpului iși schimbă forma... în schimb, eu voi citi mai multă poezie, bună, pentru a dobândi mai multă cultură.

În final, cu tot respectul, consider că înainte de a critica un text, persoana care critică ar trebuie să poată da el însuși un exemplu de cum se scrie corect. De exemplu, un profesor când îi spune unui elev că nu a rezolvat bine un exercițiu, el însuși trebuie să poate să-i arate copilului cum se rezolvă corect exercițiul, nu e destul doar să-i spună că nu e bine. În acest sens, v-am cerut să-mi prezentați sonetul pe care să-l fi scris chiar dvs pentru a învăța scrierea corectă (rimă, măsură), însă e mai usor să  fiți ironică. Nu vă stă bine, vă spun eu. 

Vă îndemn să nu mai postați pe textele mele atâta timp cât veți fi ironică și nu veți veni cu rezolvarea corectă. De critici și de mulțumiri, am podul plin...

[Sofia Sincă]

Nu v-am cerut să scrieți sonete. Pentru ce ne cereți nouă să scriem?

Ați copiat de pe internet toate aceste explicații pe care le-ați pus la comentarii, dar nu ați văzut că acolo se dau explicații și despre ce înseamnă un sonet corect. Știu, nu este prima dată când veniți în site cu astfel de postări și că puneți pagini întregi, de pe internet, la explicații.

Prin urmare, rămâne ca mai înainte.

Sofi

[Adi]

Am să vă răspund pe rând tuturor. 

1. dnei Sofi

- aș dori să citesc un sonet scris de dvs pentru a învăța mai multe despre ritm, rimă...

- să deie nu este folosit în limbajul zilnic, adevărat, însă este o formă arhaică folosită uneori în poezii

- poeziile actuale, moderne, sunt tot povestite, dacă stăm să analizăm la sânge, cum e scris mai jos:

-Banalul este valorificat și evidențiat;

Narativul se combină cu lirismul în poezie;

Accentul cade pe spiritul ludic și parodie;

Renunțarea la clișee;

Sunt preferate jocurile de limbaj, colajul și oralitatea expresiei;

Este permis amestecul genurilor literare;

Includerea stilurilor nonficționale și a literaturii noncanonice;

Stilul ermetic și impersonal este abandonat.
Citeşte întreaga ştire: Postmodernismul - istoricul și trăsăturile curentului literar

2. dnei Valeria

- vă rog să îmi prezentați și dvs măcar un sonet pe care l-ați scris să îl pot studia în detaliu, rime, măsură etc, chiar m-ar prinde bine.

3. dnei Gina

dar ce? vă rog să îmi prezentați și dvs ce sonet ați scris în trecut pentru a-l studia minuțios. 

E ușor să spui CE nu e bine, dar să văd cum ar trebui să fie pentru a ,, suna bine, corect".

Oricum, vă mulțumesc pentru critică. Mă voi gândi la ce mi-ați sugerat. Mai adaug că...

     În epoca contemporană asistăm la prelungirea speciei, marcată de ridicalizarea limbajului şi de spectaculoase schimbări de viziune şi de paradigmă literară. Se infiltrează acum elemente ale cotidianului care îndepărtează sonetul de statutul său de „mit”.

     Modelul folosit anterior se extinde. Endecasilabul este înlocuit cu alte forme metrice. Rămân obligatorii doar cele 14 versuri, iar coerenţa ideatică este fisurată de fragmentarismul postmodern.

     Se ajunge în perioada contemporană la un pseudo-sonet. Un exemplu îl reprezintă poezia El Dio Mercador a lui Alexandru Muşina.

 

Banana coaptă, din Ecuador,

Ca să ajungă pân' la mine-a mers

Atâţia kilometri! - N sens invers

Lui Francisco Pizzarro, el Conquistador.

Dar urmele de sânge s-au fost şters

De mult, sub paşii lui El Dio Mercador,

Ce mişcă: braţ, macetă, avion, vapor,

Tot ce există şi va exista în Univers.

 

Din umeda plantaţie ?Del Monte"

Şi până la stomacul meu de ulceros

El şi-a-ntins Lanţul Magic. Care leagă

Negrul de alb, putana de călugăr, chelnerul de conte...

În schimb, noi Inima i-o oferim prinos,

Sclavi în extaz pe-altaru-i: lumea-ntreagă.

     Lirismul sonetului de altădată e înlocuit cu prozaismul, cu stilul livresc – intelectualizat, iar spontaneitatea şi ingenuitatea cedează în favoarea jocurilor verbale şi a unor artificii de expresie. Horia Bădescu a inventat chiar o specie nouă, numită „ronsetul”, în care se întrepătrund elemente de rondel şi de sonet.

     De la tradiţionalişti la postmodernişti, sonetul românesc cunoaşte mai multe forme, începând cu cel orfic, apropiat de modelul clasic. (V. Eftimiu, Mihai Codreanu), continuând cu cel livresc, bogat în simboluri mitologice sau în referinţe culturale (St. Augustin Doinaş, M. Sorescu), cu cel politic ce foloseşte un limbaj radical, vehement (A. Păunescu) şi terminând cu sonetul oniric (L. Dimov) sau cu cel ludic (I. Hadârca).

[gina zaharia]

O idee există, dar ...

[Valeria Merca]

Acest text nu este un sonet. O încercare, dar nici atât. Prozodia este pusă la grea încercare și apoi exprimarea, pe alocuri, lasă de dorit: versul 4 din strofa 2, versurile 1 și 2 din strofa 3. Cel mai în suferință este ritmul care ar trebui să fie fără cusur la o poezie cu formă fixă.

Se poate încerca întâi cu un catren, scopul urmărit să fie ritmul, rima și măsura versurilor. 

[Sofia Sincă]

Sonet nu poate fi. Sonetul este o poezie cu formă fixă care trebuie încadrată în niște canoane. Aici nu există ritm corect, nu există rimă corectă. Practic nici nu prea există poezie. Se povestește.

să-ți deiei - să-ți dea

Semnul meu,

Sofi