Pumn de pământ (II)

[Dinca Valerian]

Port un suflet născut dintr-un pumn de pământ

fără mare habar, dar cu sânge încins

lângă iarbă crescând. Printre crengi mă frământ

în lumina din câmp să mă scald. Am descins

sub un tropot de cal. În zăpezi nu s-a frânt

niciun sunet de lut. Peste tot, înadins

port un suflet născut dintr-un pumn de pământ

fără mare habar. Dar, cu sânge încins

bruma toamnei mângâi fără să mă-nspăimânt

când răsună a clopot. Al frunzei cuprins

îmi așterne răcoarea din vechi legământ.

Când mă-mpiedic în pasul cu grabă întins

port un suflet născut dintr-un pumn de pământ.

[Dinca Valerian]

@Sofia Sincă Multumesc, ma gandesc si poate ca ajung la o solutie

[Sofia Sincă]

Da, zic și eu că dacă ai pune un titlu cu direcție ar fi mai clar mesajul. De multe ori mesajul stă în titlu.

Sofi

[Dinca Valerian]

@Sofia Sincă Da, si eu simt ca este ceva mai aproape de intentia mea. Cred ca un titlu potrivit ar mai lamuri situatia. O sa ma mai gandesc. Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca Multumesc pentru apreciere

[Sofia Sincă]

Da, aici se simte o referire particulară, specială. Dar dacă este pentru bunicul tău, doar tu știi. Poate fi pentru oricare strămoș al tău.

Peste tot, înadins/port un suflet născut dintr-un pumn de pământ. - altfel sună.

Poezia rămâne una profundă, scrisă pentru recunoștința amintirilor ancestrale ce străbat timp şi spaţii. 

Aceleași aprecieri,

Sofi

[Valeria Merca]

Vad că ați înlocuit/ schimbat în strofa a treia. E reușită și această variantă! 

[Dinca Valerian]

@Denisa Curea Popa  Multumesc pentru vizita si apreciere

[Denisa Curea Popa]

Am citit cu deosebită plăcere!