De la o vreme gândul cuprinde în odaie
timpul trecut. Cerdacul, străpuns de grea tăcere
înjugă amintirea. Un timp uitat îndoaie
toți parii din ogradă. Surpată, tinda cere
împerecheate umbre din iarba de sub greier.
Când seara urcă-n ceruri, se-așează toți la masă
îmbătrânind cuvinte. Oricât de mult cutreier,
văd zâmbetul de taină în dragostea rămasă
cu noi, lăsați ca urmă de rădăcini rotunde
să prindem începutul. Din dorul lor revarsă
un cer pe fruntea noastră. Lumina cade unde
o lume din tablouri privește neîntoarsă.
Adaugă un comentariu
@Chris Multumesc pentru apreciere
foarte frumos!
@Sofia Sincă Multumesc pentru comentariu si apreciere. Imi pare bine ca ti-a placut.
@ Valeria Merca Multumesc pentru vizita si apreciere. Am facut corectura semnalata, multumesc.
Melancolia gândului zboară cu amintiri, cu viziuni, învârtind roata timpului, întărind piatra ce poartă urme. Tabloul rădăcinilor - o peliculă mai degrabă. Bine realizată desfășurarea acestei pelicule ancestrală, calmă, așezată demonstrând trăinicia gândului românesc.
Am citit cu deosebită plăcere,
Sofi
Nostalgic, frumos! Văd că v-ați făcut un obicei din a continua ideea în versul următor, la fel ca în proză. Știu că a mai fost discuția aceasta, cu referire la dvs. Până la urmă e alegerea dvs. Per ansamblu textul este bine scris, există construcții poetice inedite, mi se pare totuși îndrăzneață formularea "îmbătrânind cuvinte". Poate e doar părerea mea. În versul 4 forma corectă este "împerecheate", de la forma de singular a substantivului "pereche".
Am citit cu plăcere
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE