Poem din călătorie

[Nicoleta Cheles]

Urcuş la munte, simplu urcuş
peste poteci.
Prieteni, să mergem în cete,
pedeştri asasini în munți-
castele de piatră în nori fumegând.
Prieteni- o horă peste stânci.
Lăsaţi-vă aripile acasă,
să nu uitați asta înainte sa plecați.
E un lung travaliu.
Munții au coapse solide la apus,
jumulim stârpituri de raze,
oarbe raze,
trenuri prin gări năpraznice
trec printre fraze.
Prieteni, opriţi-vă din tremurat!
Curg şiroaie sudorile pe firul de iarbă.
Singuri ca Tibetul sau Eufratul.
Cu ele să vă-ncingeți.
Nu vreau să plec încă în Alger.
E încă întuneric înainte
și nici la negoţ nu mă pricep.
Îmi place însă botul umed al animalelor
în porumbişti păscând
și mâinile oamenilor.
Ironia face că nu mai am sentiment să vă împrumut.

[Mihaela Popa]

văd scrierea mai mult ca un exerciţiu, ideile nu sunt rele dar se pierde mesajul în forma în care au fost puse

[Chris]

idei amestecate si nu vad clar tabloul creat

[Sofia Sincă]

Îndemnuri de călătorie, așa cum le simte autoarea. Foarte complicat... foarte stufos, uneori închis, devine ușor gângăvită exprimarea.

Ex: încă în Alger./E încă întuneric înainte sau în porumbişti păscând - ca și cum ar fi un exercițiu de dicție.

Însă e doar părerea mea,

Sofi

[Ana Cîmpeanu]

Pedeștri asasini?

Cam multe gânduri puse laolaltă!