Sunt fata din copacul vieții tale,
care-ți anină creanga printre raze,
îți pune-n noapte frumuseți vestale
și, din deșertul clipei, face oaze.
Eu îți iubesc tot verdele privirii,
din seva lui, în nopțile de mai,
eu ți-am crescut vlăstarul nemuririi
și-n trunchiul tău ți-am așezat un Rai.
Sunt fata din coroana-ți foșnitoare,
care-ți aprinde focul în petale,
stingându-l într-o apă curgătoare
și-n cele patru puncte cardinale.
Eu îți iubesc și iernile din vreascuri,
și toamnele ce-ți fură frunza deasă,
dar și aromele ce ies din teascuri,
făcând licori și leacuri pentru casă.
Sunt fata dintre crengile uscate,
care-ți aduce tril de ciocârlii
în zile grele-n muguri adunate,
când vântu-ți poartă frunza pe câmpii.
Eu îți iubesc tot tumultul din ramuri
și din furtună-ți fac doar armonii,
din uragane țes alese hamuri,
ca să cobor din Ceruri simfonii.
Sunt fata din copacul vieții tale,
care îți udă, tainic, rădăcina
și îți ridică-n zare piedestale,
să-ți fie mângâiere doar lumina.
Eu îți iubesc toți puii de sub umbră,
iar vârful lor îl cresc cu drag spre soare,
ca să-i feresc de viața rea și sumbră
și în bobocii lor, eu prind o floare.
Adaugă un comentariu
O fată din copacul vieții cuiva, cernând versuri de o frumusețe copleșitoare! Aș scrie, totuși " Eu îți iubesc tumultul tot din ramuri". Cu plăcerea unei lecturi remarcabile, Corneliu
Adagio la comentarea doamnei Sofia Sincă:
Reiterarea imaginilor amplifică lumina ce transcende dincolo de realitatea imediat perceptibilă.
Frumos!
O frumoasă poezie de dragoste, cu simplitate și cântec dulce. Foarte plastic ținut versul, ritmul corect, dar e cam mult... Întinderea poeziei e cam mare, duce la plictis, deoarece exprimarea este pe aceeași temă, chiar dacă în alte cuvinte. Erau de ajuns doar două strofe, oricum ele sunt duble.
Dar este doar părerea mea,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE