Ning zăpezi întârziate...

[Vasilisia Lazăr]

(elidă)

.

Ning zăpezi întârziate, pieptul cerului e-o rană –
Primăvara asta-mi este cu un cântec mai orfană.

Ning zăpezi întârziate, scârțâie din chingi caisul –
Tot mai goală mi-e clepsidra, tot mai însetat abisul.

Ning zăpezi întârziate, se chircește pruncu-n floare –
Tot mai des mă-mbie noaptea la o lungă neumblare.

Ning zăpezi întârziate, mor nădejdile în teacă –
Pârtie îmi fac în suflet, viforul aștept să treacă.

(repostare)

[Chris]

ce schimbare de paradigma. imi amintesc prima data cand am citit acest text, o frumoasa elida, acum recitesc un frumos cantec de durere.

[Valeria Merca]

Superb, Lisia! Pe un fond melancolic, apăsător - ai creat o elidă încântătoare.  Cu fiecare distih atingi coarda sensibilă a sufletului celui care citește. O elidă reușită sub toate aspectele, deosebită, excepțională!

Admirație!

[Pop Dorina]

Și mai ninge cu tristețe -

În cuvânt, gânduri și-n șoapte.

Viața are multe fețe

Și-așa merge mai departe.

[Nădejde Angelina]

Chiar dacă ți-am simțit durerea, poezia ta este o minunată bijuterie în filigran. Admirație!

[Stanescu Valentin]

Frumos !

 

 “Ning zăpezi întârziate”, coboară fulgii-n ghiocel -

Mă învăluie lumina, când fluturi dalbi saltă din el.

 

 

[Sofia Sincă]

O bijuterie!

Și doar titlul este o metaforă cu efecte lirice care ne aruncă în stări contrastante. În continuare, eul poetic  pune în vers o refulare a focului mocnit de timp și tristeți. O forță lirică, cu dinamism și pasiune într-o poezie cu formă fixă mai rar folosită.

Deosebit de încântătoare!

Sofi

[gabriel cristea]

O poezie foarte expresivă, în care  se folosește simbolul - ning/plâng - ca procedeu artistic al eului interior! Deși îți simt tristețea, te felicit pentru aceste versuri!