de ziua ta

[Dinca Valerian]

de ziua ta pierdută în decor
trec iar fără de veste pe la porți
spre geamul tau priviri nu mai strecor
zadar de ani sperând să le suporți

măcar căldura mai păstrez în gând
cum căuta nebună loc în piept
șovăitor uitarea mea stergând
când numar pașii încă te aștept

în colț la cafenea m-asez apoi

să odihnesc de tine ochii triști

privind tot lungul strazii înapoi

îmi pare că aievea tu exiști

dar nu apari umbrită de castani
regină pe un tron cu baldachin
cavalerește rătăcind prin ani
la mâna ta plecat să mă închin

nu știu de e dorință sau păcat
ori numai o pornire de tâlhar
te-aș vrea alături și neîmpacat
cer pentru fiecare un pahar

[Valeria Merca]

Cu iz de romanță, un text reușit, în mare parte. 

Câteva observații: în s.1, v3 aș schimba versul „nici reci priviri nu stau să mai strecor”; e o formulare care frânează curgerea textului;  în strofa 3 există o neconcordanță a verbelor și mă refer aici la „revenea”, care s-ar cere tot la timpul prezent în acest context și în plus avem acolo o disonanță „care revenea”. 

Mi-au plăcut strofele 2, 4 și 5.

[Dinca Valerian]

@Chris Multumesc pentru incurajare

[Chris]

frumos, delicat, romantic

[Dinca Valerian]

@Sofia Sincă Multumesc pentru popas si aprecere. Da, parca imi aduce aminte de niste plopi. La mine sunt castani. Cat despre efect ... asa se explica de ce am postat prima data in sectiunea proza.

[Sofia Sincă]

Frumos, melancolic, emoționant. În ritm eminescian, o poezie reușită prozodic cu toate ingredientele. Lipsesc doar câteva diacritice.

Sper că a îndeplinit efectul...

Am citit cu multă plăcere,

Sofi