Sunt prizonier al vorbei fără grai.

La vorbitori nu îmi ridic privirea.

Sunt condamnat în nenuntitul rai,

Să-mi cânt pe-o harpă fără corzi iubirea.

*

Sunt pajul care cheamă sfere în alai,

Să-mi zămislească ele uneltirea.

Nu să-mi de-a firea unui vajnic crai.

Ci spre-un Crai Nou să îmi ridic zidirea.

*

Câteodat' ridic spre slăvi psaltirea

Și mă cobor copil cu păr bălai,

Desculț prin vămi, păcatu-i moștenirea

Ce-o curăț de pe…

Ah, ce frumoasă-i toamna mea și-a câtorva nebuni ca mine!

Pășesc desculță peste frunze, ele-mi șoptesc un soi de-alint,

Mă gudur ca un pui de ciută în mama care nu mai vine,

Când am văzut că, în tăcere, un gând devine labirint

Pentru-așteptări și pentru doruri, pentru visări rămase-n zile,

Pentru crâmpeie de-alinare, un ton cu note făr-apus.

Of, mama, zâmbete diurne, cu mine, joacă, astăzi, bile

Căci tu te-asameni cu pustiul care în…

mereu însoțită de-o pasăre

arta deviantă a statului degeaba umplea de ridicol sufrageria

sau ce mai rămăsese după cănile sparte

colțuri din mobila sărită de pe fixul unui timp ce voia doar înainte

precum poziția viitoare plină de subînțelesul unui erotism desuet

mă făcea cel mai bun caz în fața creației

sau ego-ul meu rătăcea de la o umbră la alta

după ce demonii au ales să părăsească pământul

am mâncat tort până mi s-a făcut…

am uitat, mamă,

am uitat

să mă rog

înainte de culcare

             aşa cum blând mă învăţai

şi totuşi visez alb

unii spun că am conştiinţa curată

alţii că nu am deloc...

Nirvana, tu,

înspre o purificare deplină,

mai vreau să ard, măcar un timp,

pe rugul mocnind de cuvinte.

                                                                                  ’’Spre lacul vălurind molatic

                                                                                   Se-apleacă sălciile-n șagă,

                                                                                  Torc mâții răsuflarea vagă

               …

Trăiesc în cercul timpului meu,

Din acest univers intangibil,

Mă doare clipa, sufletu-i greu,

Aripi se frâng, invizibil.

Cuvintele zac, risipite pe câmp

Inutile și seci, fără soare,

Arse demult, în creierul tâmp,

Ostenit de lungă-așteptare

Și nu mă găsesc nici îngerii mei,

Strig din plămâni pe tăcute,

Nebună  coasă, vrei să mă iei

Dar zilele nu-mi sunt trecute.

Anii rămași erup…

Într-o ramă fără sticlă, în culoare, frige umbra,

Între vis și nepăsare, veștile își ceartă pașii,

Dincolo de nepăsare, vocea se aude sumbra,

Ca o mască fără vlagă, își adună-n cioburi, așii.

Odihnită pe-o ureche, floarea își răsfață țepii,

Balansoaru-și mișcă tâmpla, o continuă spirală

Între cer și oseminte, pensulele ascut ștepii.

Asta-i lumea mea de zâmbet, în plutirea ideală!

Lampadare fac cu ochiul  peste…

Vișini și cireși inundă

Liniștea de prin grădini

Cu-ale lor flori ce abundă

Printre ramuri în ciorchini.

Cerul a rămas albastru

Și privește neclintit

Ca un ochi imens de astru

De priveliște…

Ascult cum plânge doina,

Cu dor în sunet și cuvânt

Și sufletu-mi se cerne în tristețe,

Din nor de lacrimi, picurând.

Ascult naiul, cum prelung suspină,

În note adânci, ce sufletu-mi ating

Și doruri, din inima-mi preaplină,

În versu-mi alb, fierbinte se cuprind.

Ascult inima, ce-mi bate ca o tobă,

În ritmuri vechi, de gene, îngânate,

Și sufletul, din ele, îmi răzbate,

Alergând din slovă-n slovă.

Zile și…

energia primăverii este fenomenală,

în cordul meu speranțele au incubat,

ridic entuziasmul pe verde spirală,

toate emoțiile în mine s-au schimbat.



mi-au transmis candoare florile, surorile,

în raiul meu lucrează inedită sinergie,

iubirii mele i-au crescut valorile,

primăvara îmi oferă complexă energie.



cântările mirene codrul mi le oferă,

livezile iubirii au înflorit spectaculos,

miresme dulci plutesc în atmosferă,

timpul renașterii este…

mă uitam la șirul de păsări

pe cer

cuvinte fără sens pentru că nu cunoșteam rostul iubirii

timpul trecea precum respirația unui om scos din apă

și pe care lipsa de aer l-a făcut să capete nuanța sfârșitului

niciodată nu am crezut într-un cer violet

deși mergeam la înmormântări unde mă mulțumeam

să-i strâng mâna preotului

mă privea de parcă ar fi găsit câțiva dintre cei treizeci de arginți

și nu știa cum să îi înmulțească…

 * carte de vizită lirică*

când îmi bați în poartă cu o bufniță pe umăr

și-o tranșee în talpă

te întâmpin cu pâine și sare  

o binecuvântare…

                                 nucule-nfloreşti

                                      în zi de-april’

                                              peste tot

                                                     e un

                                                       tril

                                                           nucule-nfloreşti

                                                         …

Spune-mi că nu ai plecat, agitând norii de gheață,

Spune-mi și că m-ai iertat într-o altă dimineață,

Spune-mi azi ce va fi mâine,  dacă ne vom întâlni,

Ca un abur cald de pâine te-oi chema și-ademeni.

Paradisul  înspre  care mă îndrept adeseori,

Nu-i al meu, mereu dispare, mă îmbracă în fiori.

Mă condamnă la uitare  tot ce nu am spus cândva,

Somnul pleacă, nu am stare, de-aș mărturisi cuiva.

M-ai legat cu funii…

greu trec secunde

de parcă timpul m-ar fi uitat

desenez umbre pe tavan

numărând şuviţe

şi gânduri...

în depărtare un urlet de câine

cuprinde liniștea ca o disperare

azi am mai îngropat o speranţă

încă aud ecoul clopotelor

nu plâng

lacrimile n-o vor întoarce

viața are nevoie de durere

nisipul din clepsidră curge încet

nu-i văd capătul –

e doar…

miau

mi-au venit acum

toţi corbii amintirilor frumoase

miau...

miau...

îndrăznea mâţa când

sub masa joasă cu trei picioare

la care stăteam ciucure toţi şapte

primea boţul micuţ de mămăligă

muiat în zeamă de urzici-trufanda

miau

îndrăznea mâţa a patra oară

că nu-i plăcea purificarea la care era supus

trupşorul ei de zeitate egipteană

poc

încasa una-n cap cu lingura de…

 amintirile,  păstrate în cutia de sidef,

au parfum subtil, uimitor de lavandă,

să nu le roadă molii în nebun fief,

le primenesc în lumină pe verandă.



merg pe drumul meu până la capăt,

ocolesc obstacole cu mare vigilență,

de la univers aștept să capăt,

titlul și trofeul de excelență.



vreau lumea să o scot din somnolență,

soarele la răsărit este mirobolant,

transformă în lumină a nopții virulență,

îndeamnă timpul…

Dintr-un foc ai sculptat

Trup de vis și mirare

Pe-un ocean de păcat

Trei castele de sare

În tăceri ai cusut

Gura zilei de mâine

Prea ades m-ai durut

Printre patimi și pâine

Trei dureri de cristal

Reci ca noaptea cea mare

În potir hibernal

Mi le-ai pus pe cărare

Să le beau îmi spuneai

Ca și cum mântuire

Dintr-o cruce de rai

Se amestecă-n fire

Curcubeie…