câteva luni, cineva acolo, atunci

ochii tăi de felină pătată, grupul de sprijin...

n-am cerut nimănui să-mi poarte de grijă

doar inimii ce-i acum revoltată

un glonţ agăţat de o pajişte ascunsă în munți

în ajun de Crăciun, între globuri de stânci

şi beteală de ceaţă

îmi amintesc ermetica roată

ciocnirea dintre atlanţii cu suflet de cal, speriaţi

casa cu ziduri muşcate de câini

unde podeaua scârțâie crud

sub aripi de…

te obişnuieşti cu orice, după o vreme

nu eşti singura care ţine în loc o poveste încadrată temporal

şi două monede ale aceleiaşi feţe

ce le facem să semene

cu genul acesta de apăsări revoltate

să alergi pe un câmp dând un sens zborului fluturilor

să râzi, aşezat în cuvânt, ancestral

stabilind valoarea unui puls la o licitaţie deschisă

să frângi verbele şi să le ascunzi la vedere

în perisabilitatea generaţei pasagere

nu-i…

te caut suflete ascuns pe o plajă străină 

cu buna ştiinţă a mersului prăbuşit în bătrânii cireşi 

varietăţi ce levitează discret pe o iarnă concretă 

îţi scriu cu o ploaie de măşti meteorice 

în spiritul sacru al frunzelor moarte 

prăbuşite în inima oraşului acoperit de al şaptelea cer 

al ceainicului ce se vrea dintr-odată oracol

spune-mi traseul spre o nouă ordine a lumii 

spune-mi ce se ascunde-napoia ochilor, planetelor

păsărilor,…

"ODĂ POMPIERILOR ROMÂNI"

vorbesc cu voi cortegii

afară e o vreme de plumb

oraşul împrăștie clipele la intersecțiile

dintre străzile joase şi inele de fum

singurul martor, un greiere ud

alungând inutil din istorie

dovezile vii, eroice fapte

ale dimineții de mai

de acum, probabil…

uitate

vorbesc cu tine, amintire de lut

poți să ştergi culoarea din ochii mei lăcrimați

inimile vor sălta întotdeauna…

de atunci… 

încă mai stau îngropate în stive de praf

săbii cu vârf de brocard

închinate nobilei doamne

adorarea clipei e o blondă cu buza de jos

camuflată discret

o poveste ce râde când n-ai încotro

când te rezemi cu genunchiul de oameni

victoria mea…

o stranie cutie cu umbre

pusă zălog în cadența paşilor

care trec de atunci pe…

motto: "de fapt ce sunt poemele noastre altceva decât dialoguri inefabile cu toate imperiile celeste ori terestre" - Nache Mamier Angela

ieşirea din vortex

crede-mă

nu poți sta sprijinit de pervazul ferestrei

agățat de un zâmbet

şi nici de străzile pustii de provincie

orice firimitură din soarele răstignit pe o frunză

e o binefacere a unui timp răscolit

de tăcerea muşchilor de…

spune un orb: "încă văd lucruri, cuvinte rătăcite în păduri de făclii

țipătul moderat al tăcerii frunzelor de nufăr înainte de moarte

liniştea relațională a turnurilor de fildeş

scăldate de un țărm interzis

şi de proxima lor... realitate

oamenii nu mai știu să se bucure de cerul promis

de frumos, de ludic, de spiritul culorilor vii

stranii şi…