Răscolind tăcerea, lungile ecouri,

pe la miezul nopții, se întorc din nou

să-mi redeseneze magice tablouri

din intimitatea unui vechi tangou.

Era o tavernă cu ferestre scunde,

noi dansam tangoul fără spectatori,…

Revine iar în suflet adâncă-ngrijorare

cu voci neauzite ce parcă mă străpung,

în cumpăna gândirii îndată reapare

o filă cu însemne dintr-un ecou prelung.

Sub vrăjile ascunse în vorbele ostile…

Se lasă înserarea, iar ziua obosită

dispare printre arbori și urcă înspre cer,

curg razele de lună, cernute ca prin sită,

din tolba nevăzută a unui lăncier.

Statuile-adormite pe soclurile grele…

Ani mulți s-au adunat în urma mea,

cu amintiri venind necenzurate ,

iar timpu-n loc parcă ar vrea să stea

ca să-mi adun păcatele uitate.

Vă simt pe toate, strânse la un loc,

cu chipurile umbre trecătoare,…

Trec anii peste vreme și vremea peste ani –

nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,

la poarta neuitării doar lava din vulcani

cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.

Nici timpul nu…

Trec anii prin viață și viața prin ani,

le simt înlăuntru dansând împreună

pe vatra de lavă din mitici vulcani,

când timpul iertării începe să-apună.

Mă-așez pe un brâu de tăcere uitat

în vagi amintiri refuzând mai vină…

O, patrie, tu curgi prin trupul meu,

când clipa-nstrăinării mă atinge,

și-n suflet îmi aprinde curcubeu  

cu doruri care plâng numai cu sânge.

Pe tine, mamă, nu te mai zăresc,

frumosu-ți chip a dispărut în ceață,…

Reascult povestea magicei sucale

depănând prin vreme șiruri de fiori

care vin adesea pe aceeași cale

redeschisă iarăși peste vechi uitări.

Ne ajung din urmă false jurăminte

spuse într-o noapte într-un lan de grâu…

Statuile din parcuri trezite din tăcere

de răbufniri ascunse în soclul de granit

adună-n umbra nopții trecutele mistere

pierdute pe aleea cu dale-n keramit.

Se-mbracă chiar în haine croite cu migală…

Iluzii de-o clipă se nasc și dispar

în vagi amintiri venite deodată

cu vrajă adusă de gândul hoinar

în focul ce încă mocnește pe vatră.

Din flacăra tunsă se scurg pe tavan

mistere ascunse în dansuri astrale,…

O punte nevăzută mă duce peste vreme

să regăsesc uitarea, în timp nedefinit,

când dorurile mute încearcă să mă cheme

la vechile hotare, pe unde ne-am iubit.

Dar căile uitării sunt tot mai încurcate,

rămân mereu ascunse în false amintiri,

sub brâuri răsucite la margini de păcate

aduse peste vreme de fostele iubiri.

Îmi amintesc adesea de vara-ntârziată

întinsă peste visul de care m-am temut,

că-n seara hărăzită te…