Gând silențios, puf senin de iarbă

 mii de muguri cruzi cu rouă în barbă 

 îmbrăcând pământu-n broderii perlate 

 ferestre deschidă în clipe-nșirate. 

 

 Sufletului tău rază de mătase

 dimineți senine pe pleoape să-ți lase

 să nu cunoști plânsul, chip de chilimbar

 făclia speranței să-ți ardă cu jar.

 

 Calea-ți fie cântec și iertarea leac

 peste tine treacă viață cât un veac

 și când tâmpla albă se va scoroji …

 

 Sunt pelerin hărăzit unui trup

 peste dale de timp alerg către drumul fără întors 

 pe aripi de zgură

 romanțe-ngânând.

 Urc și cobor

 mă scald în senin scuturând ploi 

 din hârtoapele reci modelez

  un nou început.

 

 Sunt trandafirul 

 cu spinii ascunși palmei ce știe să-l poarte 

 cameleon cu ochi străvezii 

 adăpostit în umbrele nopților seci.

 

 Sunt clipa 

 ce cântă cu litere roz…