Răsfoiește-mă ca pe o carte nescrisă

când tomna îmi bate la ferestre de gând,

privește-mă cum trec fără umbră

precum un perete, printr-un cuvânt

și spune-mi dacă sunt adevărat 

sau m-am rătăcit printr-un uitat.



ai să mă recunoști după copacul pe care

l-am tăiat cândva cu o zare,

ai să mă recunoști după frunzele cărării,

sau, mai ales, după culoarea mirării.



să nu-mi spui nimic despre nimica 

(știu că poți să taci a…

Mie-mi vorbește toamna despre muguri,

iar clipa,

despre despădurirea de frunze a codrilor;

poate sunt chiar clipele în care

mai rămân câțiva pași nefăcuți,

și la care am fi putut ajunge

obosiți,

dar în vremea ăstei vieți…



te ating doar cu un gând;

atât mi-a mai rămas

dintre toate cuvintele acelea

pe care ni le-am fi putut spune

cu șoapta.



cauzele,

îmbătrânite la marginea luminii,

mai bârfesc despre noi,

în vreme…

Dacă aș putea să te ating,

azi mi-ar fi sărbătoare

și ar ninge cu fâlfâit de aripi îngerești

în tot sufletul.



te privesc cu ochii minții cum treci strada

prin dreptul semafoarelor îndrăgostite

de parfumul existenței tale;

oare de ce,

mulți dintre cei care te înconjoară,

nu te știu privi mai departe de politețuri

și ți se adresează cuvântând vorbe?



eu ți-am pregătit doar câteva cuvinte

a căror ordine încă nu o știu;…

Ne plâng copacii,-a oboseală, doamnă

Și cerul poartă crengile-n contur;

Și gândul meu parc-a tristeți se-ntoamnă

Când pasul pe cărări pășește sur.



Orașul însuși nu mai vrea mistere

- Bețiile se mută mai central -

Să vii la mine să-ți donez tăcere

Căci cântecul mi-e-acuma în spital.



Iubita mea de dincolo de vară,

Bordeiul meu te-așteaptă pe-nserat;

Eu beau trascău în fiecare seară

Și duc un trai de un anost uscat,…

Duce ploaia vânturi ude

Spre copacii în cădere;

Toamna doar se mai aude

Vâjâind în horn tăcere.



Turme dese de frunzare

Plimbă aeru-n gazete;

Știrea-n sinea ei mai are

Vești cu iz de cuconete?



Parcul poartă pardesie

În plimbările cochete;

S-a scurtat din poezie

Tocmai rochia de pe fete?



Pantalonii pașii-și poartă

Pe…

Dacă ar fi să-ți vorbesc despre noi,

aș depăna cu vântul o uitare

și ți-aș mai scrie ruginiu pe foi

despre iubire, clipă și iertare.



identități plecate-n nevenit,

suntem și vom mai fi poate o vreme,

dar de dorință, încă nu nu te teme,

mai este încă până-n asfințit.



cât sufletul privește spre poeme,

nimica nu se pierde în neant;

chiar dacă toamna e-un hotar de scheme,

eu sunt un stătător, nu un berbant,

pe…

Țara mea de cuvinte

și-a exilat guvernul spre patria tăcerilor

și nu răspunde la amintiri.



țara mea de cuvinte este populată

de linii înfrânte

care nu știu încotro să se îndrepte;



chiar am mari dubii

asupra prețului oricărei clipe,

al oricărei îndoieli.



femeia care se intersectează

cu țara cuvintelor mele,

are revelația zădărniciei.



țara mea de cuvinte

este importantă

doar din punctul…

Iubito, angajează-mă șofer

pe o mașină fără frâne-n roate

și dă-mi distanțe, cred că se mai poate

iubi tomnatic, pur și efemer

când ploile privesc înspre cetate.



iubito, chiar aș vrea să ne plimbăm

pe-acoperișul vorbelor de șagă,

să vadă lumea cât îmi ești de dragă

deși, în veacul ăsta auster,

prea mulți trăiesc cu gândul la desagă;

iubito, chiar de-ar fi să dăm și șpagă,

cu trup în trup, putem…

Nu-ți voi spune că ești prima ființă 

care m-a văzut încercând 

să mă descompun într-un cântec,



nu-ți voi sugera că numai tu știi 

cum încerc să fac din spusă cuvânt 

iar cuvintelor 

să le înalț statui din semne,



nu ești singura căreia i-am ascuns 

că tăcerile mele vorbesc 

iar axul anotimpurilor 

nu trece prin calendare; 



despre mine au aflat copacii că îi cunosc 

dincolo de identitatea pădurii 

și codrii…

Dacă vrei să afli cum se odihnesc îngerii, 

vino în lumea cuvintelor nerostite,

în țara izvoarelor ascunse de sete,

în lumea dimineților care răsar perpetuu.



feriți de oboseala trecerii,

îngerii zboară odihnindu-se

în cântecul cuvintelor care îndrumă

sau poate,

într-o cuprindere de necuprins.



eu nu o să te chem strigându-te pe nume,

eu am să te rostesc așa cum torentele aduc înspre…

Dezbrăcată de tine 

eşti doar femeia mea adevărată

purtând pe chip înmugurirea

şi-n priviri limpezimi de izvoare.



se aprind fără timp stelele

care nu-mi erau sortite,

când ochi-mi te îmbracă în zare



eşti adevărat de frumoasă

şi tulburător de tine;

te voi purta în dimineţi rostite tăceri

şi-mi voi aminti

că mai vin primăveri,



cuvintele se rostesc singure şi seci …

Din neștiință sau din greșeală,

am ajuns să nu ne cunoaștem;

poate de aceea a venit toamna

galbenă la frunze

și brumată în urechile ierbii.



lasă ploaia să se conjuge cu noroaiele,

lasă diminețile să vină

târzii și obosite,

dar nu lăsa sentimentele

să-ți ruginească surâsul.



aproape că te pot atinge cu sufletul

ori de câte ori fluieră în cosmos câte un nai,

aproape că îți aud șoapta

parcurgând înstrăinarea dintre noi.…

Ai acea bifurcare în priviri

încât nu stiu cu exactitate

dacă atunci când sosești,

mângâi iminența unei plecări,

sau faptul unei atingeri?



tot timpul, printre gânduri

porți un concasor

care îți macină mulțumirile;

te rog să mă părăsești cu firescul

care face pe moarte să existe

și pe viață, să sufere



înainte de a fi o iubire,

nici nu am existat;

toată lumea din jur

ne striga pe…

Vino în dorința aceea unde caii zburători

merg în trap liniștit

iar diminețile vin nefiresc obosite de sub întunerici,



hai să ne întâlnim pe cărări nesăpate de…

Părea că este o lumină 

(căci întuneric nu era)

drumul acela pe care au trecut carele cu timp

ale altor vremuri…

De ce tu trebuie să fii aşa de frumoasă

şi eu mereu atât de departe?



se amestecă într-un mod indecent

timpul cu punctele…

Poetul nu visează noaptea,

el își veghează visele de peste zi, 



poetul nu așteaptă moartea,

ea vine ca un hoț peste pustii; …

De ce atunci când te privesc şi zâmbeşti

îmi văd sufletul?



mi-e dor de înserarea netrăită

la căpătâiul izvoarelor,…

Mi-au cam ruginit ploile, iubito,

s-a cam picurat târziul în clipă

și simt, orele exacte

se rătăcesc printre trebuințe.…

Umplându-mi golul dintre cuvinte,

în mine ai unit punctele cardinale;

știu, niciodată nu vei afla cum

și de când

ai învățat să vezi

multe dintre nuanțele luminii.



din când în când, ca o atingere,

îmi…