nici nu ştiu…

e târziu să păşesc pe cărarea ce duce într-o inimă-clopot

e devreme să aşez pe fruntea de gânduri cunună din muguri de lună

e târziu să privesc copacii încărcaţi de zumzet şi dor

e devreme să citesc în nervurile unei frunze infinitul din doi

e târziu să plămădesc zori din pământul rotunjit cu lacrimi de înger

e devreme să prind secundele alungate de braţele universului

e târziu să…

când umbrele sunt mai înalte decât făpturile copacii ascund roadele

pârguite de  luna plină în ungherele timpului

……………………………………………………………….

ochii rotunzi de visuri  îşi leapădă pleoapele la margini de cer

nu mai e timp pentru vis!

 păsări rătăcesc triluri albe peste câmpul aprins de dorinţele macilor

 nu mai e timp pentru cântec!

aripi se târăsc peste inimile descompuse de ploi  în particule translucide de…

îngerul îmi dăruise marea într-un cer pandantiv



trupul de valuri alunga neliniştea perlelor

prinse sub banchiza timpului

tălpile respirau cântecul florilor de cireş presărate

rotund pe ţărmul lunii

ochii de vânt citeau în albastrul eşarfei

zborul unui pescăruş desprins din noaptea polară

solstiţiul de iarnă prelungea anotimpul unui vis

spre absolutul unui suflet-cer…

Când iarna muşcă roşu din rodii rotunde

nu mai  ninge impar pe străzi de gânduri cernite

seminţele  încolţesc  în albe anotimpuri

 doruri grele  de  neprihănite pământuri.

Când iarna are gustul roşu de rodii rotunde

distanţa dintre visuri se măsoară cu tălpi de înger

fluturi cu aripi de ger învaţă să schiţeze zâmbete

printre sunete căzute alb dintr-un cântec.

Când iarna  pătrunde  alb în  rodii rotunde

ninsorile…

Cerul fluieră startul unor trenuri de ninsoare…

soarele transfigurat se refugiază în umbrele  călătorilor

 grăbiţi să culeagă stele  albe din emisfere cerebrale

oameni de zăpadă răsfoiesc sub felinarele stinse de noaptea polară

atriile  unor inimi  traversate  de  iubiri seculare

ace de gheaţă înfipte în aripi  de fluturi  sucombă  în

 ninsoarea caldă  venită din neantul unor timpuri…

Spre un ţărm absolut catarge se afundă la margini de ore
păsări albe se zbat în dreptunghiul unui gând de metal
stele de mare răsar din tăcerea unor stânci iluzorii

Spre un ţărm absolut peregrini prin iubiri sub rafale de vânt

Ella Franc

Cu paşi desculţi de cuvinte număr  pulsul unei frunze

7 necuvinte, 7 ziduri de tăcere, 7 secunde de vis

împart anotimpuri respirate de fluturi străzilor bătătorite de ploi

7 cireşi roz, 7 uşi închise, 7 scrisori înaripate

citesc gânduri în  castelul pictat pe evantaiul unei inimi rotunde

7 văluri de noapte, 7 turnuri de şoapte, 7 dorinţe albastre

ninsori premature alung dincolo de vremuri închise în ore absurde

7 fulgi de nea,…

Dincolo de pământ omul se oglindeşte în umbra/

binecuvântată de sărutul dimineţii unui copil-curcubeu/

 întunecată de aripi frânte de cuvinte

Dincolo de umbră omul  veghează o lumină/

 împreunată de rugăciune în zilele clopotelor

/aplecată de umerii sculptaţi în inima muntelui

Dincolo de lumină omul sângerează un dor, de ţară,

de tată, de mamă, de zbor

…dor de dor

Dincolo de dor omul ascultă un…

Sunt  sunet !

Mă cern… în aerul respirat

 de cercul orei zero

din trupul  iubirilor din absolut

Sunt ploaia!

Mă cern… în  lacrima

 ce sapă-n  malul

 unui râu fără izvoare

Sunt lumina!

mă cern… în braţele  

 crescute dintr-un soare

strivit de cerul unui gând

Sunt ploaie de sunet şi lumină

Mă cern… în cuvânt

Ella…

sufletul este o sferă albastră

în care centrul este absolutul

-iubirea-

păsări de cer cu aripi oameni

zboară rotund spre desăvârşire

punctele ating infinitul

Ella Franc

în căutarea iubirii …

oamenii se nasc din speranţe albastre precum

surâsul cerului urcând munţii mai înalţi decât zborul vulturului

de la culesul bobului de zmeură până la bocetul tăiat al ierbii

 

în căutarea iubirii …

oamenii se aprind precum lumânările

în altarele veşniciei îmblânzind asprele ierni cu şoapte de îngeri

 sub clopotele primei vecernii şi crucea ultimei liturghii

în căutarea…

Opreşte norii!

 Tu, vânt…

Secundele  răstoarnă-le-n  palma

asprită de negrul gând al înserării

 Din necuvinte  înveleşte dorul şi  lasă cerul blând sa toarne

 zăpezi  de zâmbet  în clipele aşteptării

Citeşte  stelele!

Tu, vânt…

Îngeri  trimite – mi iar în  ochi de noapte

Răspunde  glas de cer  în şoapte

  - Zorii, cern flori de lumină peste umbra de cuvânt ?

Sarută-mi paşii mici si creşte-i ca pe-un…

Zadarnic

visuri   cerni plângând

tu, nepăsare

eu, cuvânt

în braţe nu mai chem alint

tu, o nălucă

eu, pământ

aura-ţi arde fumegând

eu, ploaia albastră

tu, zbor de cânt

 un stol de păsări  albe urcă-n gând

  tu, murind

 dincolo de geamul lumii  se aude  mersul

 îngenuncheat  al  păsărilor lovite de alicele timpului

 printre atelierele unde se făuresc aripi pentru desăvârşire

( îngerii creionează tipare pentru zboruri înalte)

liniştea  bisericilor   înălţate  din lacrimile sângerânde de roze

 adunate-n sufletele   topite la picioarele icoanelor de sticlă

învăluie  întunericul păsărilor albe

de-o parte şi de alta a vremurilor…

ecoul vesel  al merelor  s-a pierdut

printre copacii goi exilaţi dincolo de cerul verii

în  Oraşul de Aramă

sub felinarul care  înnoptează stingher

pe Strada Toamnei

 vrăbii în   pelerine de umbre

ciugulesc din visul înflorit al unei crengi

 gândurile de apă…

 În Cartea Toamnei  am adormit la pagina numărul 20 …

 Scufiţa Roşie a adunat în coşul de nuiele albastre

 baloane de săpun  din preaplinul anilor secunde

poarta din lemn de suflet a cetăţii timpului

s-a deschis în ochii rotunjiţi de lumina celor trei licurici străjeri

 urletul  lupului aţipi  sub clinchetul  stelelor

 rămase din  vară în colţul din partea de apus a grădinii  cu meri

soarele se aşeză pe umărul drept sub…

citesc înălţimea unei zi  în vocea păsării

ce zboară-n   pădurea  florilor de gânduri

fiecare secundă e un tril  desenat rotund de sufletul

  unui copil curcubeu

aripile  bat   în ritmul alb al inimii

cântecul  s-a eliberat de portativul timpului

întunecat de note joase

caleaşca  purtată de  umbre  de fluturi

străbate amintiri   în  oraşul  fără oameni

raze de sunete  descrise de un zbor rotund  de îngeri

luminau rotaţia secundelor balerinei

ce…

copacii îşi strigă dorinţele pe aleile toamnei

pietruite cu visuri  smarald

 frunzele se aprind în hora veşniciei

sărutând pământul monocrom

 crengi pustii înalţă spre ceruri rădăcini

neştiute de zbor

….

un soare gol se înveleşte cu nori sfâşiaţi

de aripi abandonate de cocori…

ascult…

clopote ce  lovesc   verzi secunde sub foşnet de frunze

crestate-n tăceri  de foarfeci de gând

ascult…

umbletul   norilor peste lumi de   cuvinte rostite de stele

ce   aprind lumini în visul plăpând

ascult…

pasărea  fărʹ de …