la malul înserării

lumini se sting în oglinda râului

două felinare

petrec cântecul pietrelor

în aval de infinit

inimi ascunse-n scorbura îmbrăţişării

măsoară

pulsul rar al arborilor

aerul desfrunzit de păsări

îşi născoceşte zborul

din pântecul lăptos al cerului

tăcerea se cuibăreşte

în cuvinte înfrigurate

ochi de speranţe

ancoraţi în măduva râului

se îmbarcă în corăbii de hârtie

la…

două mâini de soare plămădesc ochi unui fluture

orologiul pământului

aruncă

în orele uitării

tigvele nopţilor impare

pereţii de nevedere

ai oglindei

cad din inima de piatră

glasuri alămite de săbii

scânteiază

în orizonturi şerpuite

timpuri de lumină curg  în tuneluri oarbe

din chingile întunericului

se avântă

aerul de luptă al stâncilor

colţuri de…

mă cern sub brazda sceptrului de la răsărit

ploaie de îngenucheri

în iarba flămândă a cerului

timpul

timpul

se eliberează din ceasul spart al orei zero

luna muşcă din urletul stins al lupilor

noaptea se ridică dintre pietre de suflete

lacrima sapă-n lutul nears tranşee spre infinit

o mână ştiută îmi prinde de umăr o rază

zborul se naşte mădular al glasului de lut

aripi

aripi

se înalţă din răni…

şapte îngeri intrau în scorbura gândurilor

cohorte de strigăte îngenuncheate

năvăleau

din pieptul lacrimii

urme

livide de îmbrăţişări

bălteau

în inima însângerată

cununi de inimi

roşii crizanteme

înălţate pe fruntea asfinţitului

îmbrăţişează

aripile atemporale ale sufletului

petale de lună

deschise la marginea timpului

albe crizanteme

luminează

câmpurile de oase ale nopţii

sunete de clopot

izvorâte din fluierul toamnei

roşii crizanteme

însufleţesc

aerul tern al despărţirii

glasuri de crizanteme

înfrunzite-n anotimpuri de linişte…

o, îngere

candelă pe umărul drept al inimii

luminează cu ceruri de cântece

sufletele

plecate-n lumi făr' de zori

o, timp

cerc din ora spartă a zborului

umple cu măduve de linişte

oasele

smulse din coloana pământului

o, lumânare

grădină înaltă de soare

aprinde-n rugăciuni

palmele

înnoptate  la răscruci de furtuni

o, vers

lacrimă pe obrazul cuvântului

sădeşte

câmpuri de…

umbre gemene se desprind  din  inima de roze

adevărul se rostogoleşte din tremurul unei măşti

-          deştertăciune sunt faţetele  sufletului

visuri înaripate se prăbuşesc din cerul unui turn  

asfinţitul  inundă  al şaptelea anotimp

pe malul înfrigurat al lunii toamna pluteşte sub aripi de ceaţă

gara uitată în inimile de furtună aşteaptă un sunet de raze

trenuri goale străbat privirea rămasă în craterele visurilor

peroane de umbre vuiesc din asfinţitul oamenilor de inimi

vocile îngerilor măsoară scurgerea nisipului nerespirat

- şap-teee ani-luminăă

lanţurile de furtună se smulg din chircirea sângelui

privirea oamenilor se sprijină de cerul preaumblat…

strigătele pietrelor se adună la răscruce

în ecoul apei ce expiră cercuri de tăcere

(timpul curge spre izvoare)



e linişte

dinspre polii înfriguraţi ai pământului

se topesc iernile sufletului

(fruntea se înalţă de alb)



în cer

sub umbletul umbrelor rănile devin

fluturi pictaţi pe un trup crucificat

(glasul copitelor e tern)



e linişte

copaci răpuşi de…

anotimpuri



trec clipele

una câte una cad frunzele

veşminte îmbracă umbra copacilor

la căpătâiul soarelui se aprinde luna



trec clipele

în inimi se strâng ninsorile

sub flori de gheaţă suspină ferestrele

aripi de înger se aud la răsărit



trec clipele

din seminţe de iarbă încolţesc zilele

cireşii îşi rotunjesc visurile

iubiri se revarsă peste poduri de…

 în unele dimineţi se aud aripi nevăzute

 în alte nopţi stelele plâng

în unii oameni foşnesc inimi

în alte dimineţi  se…

la marginea nopţii tăcerea păsărilor tresară albastru de prea mult dor de înalt…

mai mult decât femeie şi bărbat

suntem ape izvorâte din pântecul gheţii…

stele de gheaţă înalţă dincolo de pământ

zidul ce desparte noaptea de zi

păsările sculptează în cer sfincşi

pietrele cresc în acelaşi ritm cu umbrele

un ochi de lună strigă un ochi de soare

ecoul vocilor purtate de nisip e tern

deşertul e necuvânt şi necuvântul e necuprins

visurile se lovesc de linia orizontului

pulsul amorţeşte într-o inimă triunghiulară

un ochi de soare strigă un ochi de…

un înger venea pe cărarea săpată-n umbră

soarele se rotea în jurul aripilor

liniştea creştea în pântecul zilei

(umbra era umbra mea)

cu apă vie trezea  ochii pietrelor

paşi albi atingeau sufletul ierbii

un înger venea pe cărarea săpată-n umbră

cu aripa-i dreaptă contura zboruri înalte

cununi de stele aşeza pe tâmplele nopţilor

(umbra era umbra ta)

din nemişcare se trezeau frunzele

copaci goi alergau după…

din  umeri se înalţă aripi rotunde

umărul drept , o aripă albă

umărul stâng , o aripă neagră

tălpi sculptează  în aer  trepte spre zbor

 talpa dreaptă, o treaptă albă

 talpa stângă, o treaptă neagră

mâini tremură  însetate de cuvinte

mâna  dreaptă, un cuvânt alb

mâna stângă, un cuvânt negru

ochii se prind de visurile păsărilor de sticlă

ochiul drept,  o pasăre albă

 ochiul stâng, o pasăre…

ultimă zăpadă se întinse ca o hlamidă

peste umărul cerului

secţiona albul

în dreptunghiuri de stele

în dreptunghiuri de zboruri

în dreptunghiuri de timp

de nonculoare se cutremurau

noaptea

păsările

orele

ultima zăpadă se aşeză ca o pânză de ceaţă

peste destinul izvoarelor

secţiona albul

în dreptunghiuri de apă

în dreptunghiuri de pământ

în dreptunghiuri de…

din dor de albastru

prin  deşertul lumii

umbra căuta leacul vindecării

 nevederii  de   iubire

jumătate dor de albastru, jumătate trup de nisip

talpa de gând  semăna

în necuvântul arid

trei  seminţe  de  mare

jumătate dor de albastru, jumătate trup de nisip

un nor  desprins

din braţe de cuvânt hrănea

cu stropi de răcoare nisipul flămând

jumătate…

trezită din somnul glacial

iarna

îşi abandonează trupul degerat de netrăire

aerului sculptat  într-o inimă  tânără

… iarna

 respiră  fiecare petală  răsărită  alb

din pământul asurzit de strigătul păsărilor

părăsite de zbor

peste orele  ascuţite de ninsori

iarna

 îmbracă vremuri  înfrunzite

triunghiular  la malul  lui martie

se leapădă  de gândurile

scrijelite de…

gânduri de omăt parcurgeau traseul a două suflete liniare



la început copacii dezrădăcinaţi de primăvară

îşi înălţau spre înmugurire punctele cardinale



din fiecare colţ de vremuri mâini însingurate culegeau stele impare



înspre mijloc din piepturile pietruite strigătul vântului

spulbera seminţe albe peste câmpuri roditoare de visuri



din fiecare colţ de vremuri mâini…