Toamnă fără ciocârlii

 (prozopoem dedicație)

     „Stau la fereastra odăii întunecoase. Prin geam desluşesc o umbră...”, ba nu, mai multe. Ce-or fi cu ele? Între timp la știri se-anunță că, din cer, o ploaie grea de plumbi „a secerat cinci mii de ciocârlii”. De la geamul de unde privesc „nu pot vedea răsăritul / sunt doar…

Tu și ecoul

Te-am întâlnit în drum...

M-ai întrebat:

„Ce rost mai are și apariția ta în vale,

dacă nu poți împietri fulgerul?”

...dacă nu poți împietri... împietri...…

Precum niște candele, acele gutui

De mână cu mama... Oare câți ani?

Plecasem din sat. E o viață!

Păpușile mele, soldați strujani

Aveau să-mi suspine în față.

Dar eu tânjeam…

Femeia din vis

(prozopoem aproape criptat) - dedicat lui Petre Ioan Crețu

   Vreau să vă povestesc întâlnirea mea cu Frumoasa Lumii. La balul din vis. Trupul ei era de o pulbere albastră  și părul ei, cum e spicul în vară. Geana ei, zăpadă subţire. Şi ochii! Ochii, ca două flori de cais. Și ce cais! Aici, trebuie să vă mărturisesc și cum îi strigase Liliana-Mirela (din…

Strivit de vise

La banca unde-am scris cândva un vers

Din crângul cu mesteceni într-o seară...

Îmi strâng de frig paltonul, ca din mers

Și-ngândurat m-așez. A câta oară?

Aici, odată luna cât un…

Cei ce se întorc în acest costum cu buzunarele cusute invers

prozopoem criptic (sau despre curajul celui care îl va citi pe poet)

(se dedică lui Geo Galetaru)

   „Din când în când, îmi închipui că lumea e un pahar curat”, însă voi nu vă luați după spusele poetului fiindcă „în mintea lui e…

Umblând în cuibul mierlei

            (prozopoem)

     Mai mică de statură, sora mea lunatecă (născuți în aceeași zi), odată cu căderea serii ridica mâna stângă și arăta, prin fereastră, la ceruri. Nimeni nu înțelegea ce arăta acolo sus. O altă năzărire? Mama sărea de după sobă, lăsa fusul de…

Țipătul tău nocturn printre păsări

                (prozopoem)

      Copil fiind mă întrebam: păsările mor şi atunci când cad în picaj, ca fulgerate, din plin zbor? Uliul de ce nu se strivește de pământ când se repede din înaltul cerului? Nici vulturii când se prăvălesc din soare! Nu găseam niciun răspuns, dar stam neclintit,…

Pe Carul Mare abia zărit

          (prozopoem)

    „Să nu-l credeţi pe poet când plânge./ Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui”, glosa Nichita din roba sa de poet. Și cum diavolul este un foarte bun psiholog, roba acestui tribunal împotriva lui, chiar trebuie susţinută de cât mai mulţi. Dar să nu facem afirmaţii gratuite fără a-i asculta pe toţi. Nu ştii care dintre ei…

Cântec pentru ursitoare

Tu vrei să-ți spun povestea vieții mele

Când fericit credeam că moartea-i doar un zvon;

Cocorii se pierdeau în zări rebele,

De m-am lăsat naiv, în vise de carton.

Stam pe zăplaz și…

Cu soarele în faţă

Marea îşi aruncă poneii pe plajă

„Goneşte-i, goneşte-i de-a lungul ţărmurilor”

te aud.

Arunc în ei cu pietre şi râd;

nu m-am mai jucat din copilărie cu cai-de-mare…

Mama se ruga pentru toți

     (prozopoem)

    „O să ne descurcăm, nu poate fi ăsta sfârșitul lumii!” se ruga mama pentru noi. În iarna care se zice că înghețau și lemnele în sobă și cam ne înghesuise foametea, mama pusese o sobă de metal în mijlocul camerei și ne îndopa cu ceai fierbinte din crenguțe de corcoduș și cartofi copți pe metalul încins. Mă durea burta de-atâta zeamă colorată și coji…

Am omorât în mine teama morții

            (prozopoem)

    Ultima scrisoare de pe front a tatei: „Ce îngrozitor lucru e războiul. Nimic nu seamănă c-o poveste…”, scria el. După ce o citea, mama își făcea semnul crucii și înțelegeam că nu trebuia să fi fost cineva care iubise mai mult ca el bucata de pământ pentru care plecase la război și căruia să nu i se fi strecurat îndoiala că Iisus a auzit de noi. După ce ascundea scrisoarea după icoană, un vultur îi…

Doar noi murim, povestea rămâne

                     (prozopoem)

    …Toamna aceea a fost scurtă. Frunzișul s-a colorat rapid când am intrat amândoi în gară și am cerut un bilet. „Încotro?” m-a întrebat șeful de gară. „La capăt. Până se oprește trenul”. Acolo o vedeam, ca în vis, pe Anna Karenina cuprinzându-și capul cu brațele. „Ceea ce se întâmplă cu noi este ceva spăimântător, după cele ce s-au petrecut aici” îi spusese lui Vronski. Știam că…

În noaptea asta cât și-n celelalte nopți

            (prozopoem)

    … Se spune că lăsase în urmă o poveste de dragoste. Nelămurită. Ca și noaptea în care Ghilgameș iar visă în vatra zeului cu păr de aur sub ochii stinși ai lui Enkidu. Ori ai lui Roland cel născut în peșteră; sunând și acum din cornul de fildeș în trecătoarea Ronceavaux. Cum nici pentru Aude, iubita lui de acasă, n-a mai răsărit luna pe cerul spre care suia acel sunet…

Pentru că știam povestea

În noaptea asta…

În noaptea asta-n lanul de secară

Voi sta la sfat – cu luna bunăoară -;

Precum și Șperlă-n basmul inspirat

Atât de strașnic, gata să închine,

Iubirii sale, cerul său de rime

Şi bea pocalul ultim, împăcat.

E ceea ce se-ntâmplă de o vreme

În temniţa cuvintelor viclene.

Când poate mult te-ntrebi dac-am pătruns

Dând putregaiul lumii la o…

Marină          

„- Veniți cu mine-n port. Azi-noapte, Luna

A acostat la cheu, ferind furtuna.

Veniți! Căpităneasă-i o sirenă

Și-un stol de pescăruși îi țin de trenă.

Să facem selfie! Pentru totdeauna.”

„- O, câtă blasfemie! striga-ntruna

o tânără naivă, dintre-acele… 

Poetul, a-nălţat la rang Minciuna!”

Şi vrând a nu-i păsa de toate cele

Intră în mare, goală pân’ la…

                  Cheia de aur

Aşteptând să fluture din nou pânzele corăbiei

și să-i aducă lui cheia acestei poveşti încâlcite

acolo, pe ţărm, copilul adormise

și-n somn auzea o suavă cântare…

Furat era el de ai  balenei albastre ochi violeţi,

misterioşi. Minunea din mare.

Sau, mai curând, de imaginea ei printre vise.

Alături, la chip şi asemănare cu zeii,

cu fire din plantă textilă,

bunicul lui…

dansând de rusalii

Aș putea inventa pentru povestea mea

și un spiriduș care se furișează după copaci

și ne urmărește,

și iele dansând de rusalii cu luna

să-ți imite alunecarea spre iaz.

Dar tu știi că am avut azi-noapte un vis

Că eram la mesteceni, în crâng, cu un condur în mână

Implorând: scoate-mă din povestea asta, scoate-mă!

Că, uite! Tot spuneai: „Unde-o să mai găsești

tu pantofiori care să…