Tot mai cred

„...Înainte, la balurile ca de vis

Soseau prinți dar și prințese ca-n basme...

Când la scară apăreau trăsuri, mi-ai mai zis:

Vezi, dragul meu? Eu trăiesc din fantasme”.

M-am trezit și un pled mi-am…

Poți privi?

Țip în somn prins cu mare vuiet în zbor:

Mărite Doamne, mai am pân' la cer?

Te-aud strivind lacrimi. Poveștile mor

În cheia lor și cuvintele pier.

Chiar de-aș scrie ceva ce moare…

Pădurea fermecată

„Ia fir de busuioc să nu te temi

Vei atârna iubirii ca-ntr-o salbă”

Mi-a spus o ghicitoare peste vremi

Ce-avea și bolta cerului în palmă.

Tot ce-mi spunea pândea ca ochi de…

                  Mă auzi?

              Curând, cât de curând, prieteni

            Trenul va opri și el în gară

            Și-am să urc în ultimul vagon

            Doar cu vise strânse, subsuoară.

 …

Toamnă fără ciocârlii

 (prozopoem dedicație)

     „Stau la fereastra odăii întunecoase. Prin geam desluşesc o umbră...”, ba nu, mai multe. Ce-or fi cu ele? Între timp la știri se-anunță că, din cer, o ploaie grea de plumbi „a secerat cinci mii de ciocârlii”. De la geamul de unde privesc „nu pot vedea răsăritul / sunt doar…

Tu și ecoul

Te-am întâlnit în drum...

M-ai întrebat:

„Ce rost mai are și apariția ta în vale,

dacă nu poți împietri fulgerul?”

...dacă nu poți împietri... împietri...…

Precum niște candele, acele gutui

De mână cu mama... Oare câți ani?

Plecasem din sat. E o viață!

Păpușile mele, soldați strujani

Aveau să-mi suspine în față.

Dar eu tânjeam…

Femeia din vis

(prozopoem aproape criptat) - dedicat lui Petre Ioan Crețu

   Vreau să vă povestesc întâlnirea mea cu Frumoasa Lumii. La balul din vis. Trupul ei era de o pulbere albastră  și părul ei, cum e spicul în vară. Geana ei, zăpadă subţire. Şi ochii! Ochii, ca două flori de cais. Și ce cais! Aici, trebuie să vă mărturisesc și cum îi strigase Liliana-Mirela (din…

Strivit de vise

La banca unde-am scris cândva un vers

Din crângul cu mesteceni într-o seară...

Îmi strâng de frig paltonul, ca din mers

Și-ngândurat m-așez. A câta oară?

Aici, odată luna cât un…

Cei ce se întorc în acest costum cu buzunarele cusute invers

prozopoem criptic (sau despre curajul celui care îl va citi pe poet)

(se dedică lui Geo Galetaru)

   „Din când în când, îmi închipui că lumea e un pahar curat”, însă voi nu vă luați după spusele poetului fiindcă „în mintea lui e…