Inorogul din mine



În profunzimea

albastrului divin

trăieşte perfecţiunea

 in spuma

valurilor ireale

se nasc hergheliile

de emoţii ancestrale

ce-mi inundă retina

 tropotul nărăvaş

al sorţii

mă scufundă 

mă înalţă apoi

din oceanul morţii

trezind la viaţă,

inorogul din mine

care îşi cere

dreptul la veşnicie

într-o albastră tăcere

dintr-o lume pustie

 deschid timidă

pleoapa…

  doar a mea umbră cată  

  urma pașilor uitați 

  în grădina-nrourată 

  cu trandafiri agățători 

  ce înspinau dorințe …

 

  Pe-o pleoapă albă de absint 

  Îmi doarme visul 

  În noaptea de argint. 

  Lunatica chemare ...

  De-albastru ancestral, 

  se-aude-abia șoptit 

  în timpul eternal. 

  Îngerii veghează 

 A lunii tresărire 

  Când viața dormitează 

 Pe-altar de nemurire. 

  În zbor ușor de fluturi 

  Îmi redescopăr visul 

 Și-n dansul lor de nuntă 

 Încerc s-ascund trecutul. 

  Tablou de netrăite …