cu mâinile crăpate o zână ce se scaldă

în ochii-nlăcrimați ai unui zeu uitat

înalță zmeie grele în ceruri piramidă

șenile ce despică un viitor pictat

pe mal pescarul tânăr cu tâmplele albite

în undițe agață neprihănit blestem  

iluzii îmbrăcate în rochii ponosite

fardează șters fecioarele-aceluiași harem

cărările virgine se împletesc în unde

la târguri pe tarabe la preț de perle vrac

noi încercăm în van…

au plâns trei zei în ceașca de cafea

și-un cerb privea  o flintă cum adoarme

chiar la izvorul dintr-un loc anume

la care el venea atunci să bea

o zână dezgolită de pudoare

citind în stele parcă lăcrima

chiar la izvorul ce urma-n cărare

dansul din stele ce se imprima

doar unul singur parcă surâdea

privind printr-o lunetă vinovată

cafeaua cu aromă-nlăcrimată

din care el urma apoi să bea…

Am iubit o fantazmă cu parfum de venin

Secerat de sărutul 'genunchiatului chin

Trag cortina împrovizată din apă și vin

Apa dulce aduce în plasă rechin

Trag cortina surori la o cană de gin

Premoniții avanpost adolescentin

Amanetul iubirii rădăcini de canin

Îmbracă paradisul frac adulterin

În caleașcă-n grădini răsădit-au acin

Icre de stică nici cristal nici rubin

Plugul ară îmbufnat același…

schimbul de vise
dincolo de pleoapele uitării
pe poante de balerină
în undele curbate ale unui urs
săbiile înfipte
pe față
pe dos
lerui ler
aplaudă soarele la apus
la trapez un cer
așteaptă la rând
să ningă
pe obrazul unui cerșetor
moș gerilă
predă ranița
lui moș crăciun

ursitoarele

au pe tălpi

scâncete de prinți

și pe brațe

urlete de cerșetori

adăpostul lacrimilor

stă să rupă evantaiul

din coasta ruptă 

un iluzionist  

invită asceții

 la cină

una câte una

minciunile roșesc

se rostogolesc

se umflă  

toți aplaudă

numai ursul

și lanțul

așteaptă

soborul

pe șine

vine…

ning clopoțeii fir de-argint

pe tâmpla unui țărm pustiu

ecoul pietrelor  de-alint

în plasă de pescari e viu

năvod din alge de smarald

într-un ocean orbit de jar

ce mă îndeamnă să mă scald

înveșmântat cu mir și har

purtat apoi de  busuioc

în târgul găzduit de prinți

tomnatici fără de noroc

aduși cu sila de părinți

privesc și ei în van sirene

la ora când se-ntorc…

am hotărât într-o zi

să zbor cu aripi de fluture

las moștenire spuneam 

visurile mele

ele te vor purta în zbor

privirea arcașului brăzdează cerul

gândul său este însă

înaintea privirii

rădăcinile vulturului

sunt aripile de fluture

trei amici  îmi spun  în spate

că în stele vrăjitoare

mi-au legat  în ape sorții

zmeii însă te visează

pe sub perne ude încă

scriitorii se frământă

cum în vers să te ascundă

iată luna iar răsare

și mă doare

o nălucă o minune

îmi apare

îmi dispare

din trecut o umbră umblă

să descânte-n plină noapte

spune șoapte

și vibrează

în subsolul de sub gene

toamna

cămările îngerilor

sunt goale

cina cea de taină

are un scaun gol

din orgolii mărunte

cercul se naște

în taină

sub nuferi

într-un colț

am zgâriat pe-un  omoplat un înger

cu aripi mari întinse

între sărutul meu dintâi

și semnul tău de bun rămas

țâșneau hiene din orbite

când printre lacrimi de cristal

comete arse sub copite

să-mi cer iertare mă rugau

am zgâriat pe-un  omoplat un înger

sculptând ca un maestru

orgoliul lui

orgoliul lui gigant

prin pieptene de deziluzii

izvorul cunoașterii mi-a spus

că îngerii n-au nici o rană-n…

am visat și eu

un cuib de păpădii

îmbrăcat în tentații frivole

dar nervurile toamnei mă îngroapă

din ce în ce mai adânc

în lacrimile ochilor mei

cascadă  mângâiată de ghiarele timpului

eretic mai port și acum

talismanul la gât

(brațele tale de nimfă)

amprenta sărutului pe obraz

sufocată

o vând bișnițarii lângă tarabe

două buze trei lei

veninul e gratis

ne-am poticnit

vântul de…

vorbele  îmbrăcate fastuos

zboară de la cer la un cuib de cuci

sufletul  iederă se cațără pe niște amintiri

amăgirea dăltuiește  viitorul  tristă

ca o verigă lipsă

adevărul

se coace în sinceritate

neputincioși privim dansul fiarei

frumusețea falsă

pălește la lumina unui descântec

simplu

oglindită în ochii unui copil

firele rupte din  rai

atârnă

neatinse de…

plâng

am deschis cutia pandorei

fulgerul a făcut întuneric

mi-a deschis inima

și mi-a legat sufletul

cu fulgi de plumb

nu pot picta cu negru zăpada

dar pot închide într-un cerc

un pătrat

rămâne legenda unei încercări

soldații fac stânga-mprejur

sau

dorm la drapel

onor?

mai întâi

trompetele

un șarpe

apoi valsul printre crengi dezbrăcate

lovindu-se de talazuri

pe marea de orgolii

atinge-mă apoi sferă să fii

nedumerite

păsările  patinează

pe tăișuri de foarfeci

rotind ușor

stropi de venin  încalecă

pe caii liberi

unul și același

stăpânim în două suflete

scânteia

rotindu-se

prin foc de libertate

setea care ne cheamă

cu…

ai uneori aromă de șerpoaică

o stalactită ce zâmbește în deșert

Orfeu cu vâslă împărțind în barcă

aceiași doi canini de tigri la desert

și- n scoarța de amară soartă

în ghiare râuri suvenir

brodezi iluzii chihlimbar o  artă

de-a face troc un chilipir

perlă în scoica unui ochi de mamă

încătușată ederă în zbor

ești fir de borangic năframă

cearcăn de lună  din visul…

atunci

ai stropit cu zer de păpădie

la rădăcină

veșmântul  corodat

al  amăgirii

pritocită iubirea

avea aromă de marinar

navigând de un veac 

pe comete înlănțuite

răsăreai hienă

într-un cer de copite

între abur și scrum

malefică

brațele tale

Dunga reîncarnată

sufletul

înghesuit în teaca uitării

săruta tălpile

unor stele căzătoare

șevalet

o leoaică…

ne-ntâlneam uneori

când zburam pe irisul ochilor

înainte să plângă

tu purtai pe umeri

țărmurile roase de iubire

eu doar sărutul tău pe furiș

ești prea nostalgic îmi spuneai

n-o să zbori niciodată mai sus

apoi lacrimile ne târau

în țărâna din care

o zeiță modela încăpățânată iubirea

te-ntrebam cine ești

și de ce porți acele țărmuri

pe umeri

de ce sărutul care-mi îngreuna zborul

are amprenta buzelor tale

mai sus…

se spune că-ntr-o zi spre seară

un prinț între felide plictisit

ceru bufonului o glumă rară

de care chiar să fie copleșit

acesta-l îndemnă  ca o bravadă

în blana unui câine răpciugos

să umble, iar curtenii lui să vadă

cât e în realitate de haios

dincolo de val

norii secau

sărutul giulgiu

risipit

străpunge și acum

pieptul dezgolit

boboc de trandafiri

plantat clandestin

în decolteu

gardul

crește odată cu lacrimile

un bondar pe stradă

învață să zboare

un păienjeniș să înoate

în ochii mei

nu mă plânge decât

o fecioară

când se întoarce

de la fântână

cu ciurul fără apă

sunt tânăr încă

și totuși…

prin cămașa de duminică

respiră un vis îngropat de viu

în pupilele dilatate

străinii mușcă printre limbi de foc

din fructul oprit

mi-e teamă

orizontul împarte

gândaci otrăviți de petale de crin

ascund un bob de speranță

în pumnul iubitei

doar în ochii ei sunt roua care

sărută ghioceii

îmi arată departe un nor

vin în slalom

șerpi

mii de șerpi

și în urma lor

culori…