ning clopoțeii fir de-argint

pe tâmpla unui țărm pustiu

ecoul pietrelor  de-alint

în plasă de pescari e viu

năvod din alge de smarald

într-un ocean orbit de jar

ce mă îndeamnă să mă scald

înveșmântat cu mir și har

purtat apoi de  busuioc

în târgul găzduit de prinți

tomnatici fără de noroc

aduși cu sila de părinți

privesc și ei în van sirene

la ora când se-ntorc…

am hotărât într-o zi

să zbor cu aripi de fluture

las moștenire spuneam 

visurile mele

ele te vor purta în zbor

privirea arcașului brăzdează cerul

gândul său este însă

înaintea privirii

rădăcinile vulturului

sunt aripile de fluture

trei amici  îmi spun  în spate

că în stele vrăjitoare

mi-au legat  în ape sorții

zmeii însă te visează

pe sub perne ude încă

scriitorii se frământă

cum în vers să te ascundă

iată luna iar răsare

și mă doare

o nălucă o minune

îmi apare

îmi dispare

din trecut o umbră umblă

să descânte-n plină noapte

spune șoapte

și vibrează

în subsolul de sub gene