ochii mei

sau izvorul sărat

din deșertul inimii tale

vulcanul renaște

marea urlă și încearcă

să ajungă la lună

dar în noaptea asta...

noaptea îmbracă iubirea

în cristale de fum

răgușit am scobit cu mirarea

un ram de măslin

rănit

am pornit la cules

peste bulgări de jar

sunt fachir

meteorice farmece

îmi sfărâmă trupul

împărțindu-l in două

una mă cheamă la…

în seara asta

castelul tău din carți de joc

îmi împrumută visele  

copacii înfloresc

în miez de iarnă

bibelouri de porțelan

țesătură de macrame

sau vise scobite

în blană de șobolan

ninsorile  cad 

cu negri fulgi rotunzi și calzi

privirile de corb scriu

pe coama unei

luntre din penumbră

fulgerul  nu are memorie

și surzii dau din coadă

ca un cățel

la un os aruncat

zidul…

cu mâinile crăpate o zână ce se scaldă

în ochii-nlăcrimați ai unui zeu uitat

înalță zmeie grele în ceruri piramidă

șenile ce despică un viitor pictat

pe mal pescarul tânăr cu tâmplele albite

în undițe agață neprihănit blestem  

iluzii îmbrăcate în rochii ponosite

fardează șters fecioarele-aceluiași harem

cărările virgine se împletesc în unde

la târguri pe tarabe la preț de perle vrac

noi încercăm în van…

au plâns trei zei în ceașca de cafea

și-un cerb privea  o flintă cum adoarme

chiar la izvorul dintr-un loc anume

la care el venea atunci să bea

o zână dezgolită de pudoare

citind în stele parcă lăcrima

chiar la izvorul ce urma-n cărare

dansul din stele ce se imprima

doar unul singur parcă surâdea

privind printr-o lunetă vinovată

cafeaua cu aromă-nlăcrimată

din care el urma apoi să bea…