programasem o oră de tăcere

degetele se lipiseră pe tastatură

un blocaj de nesuportat

îşi stăpâneau cu greu cuvintele

unghiile mânjite cu lac de proastă calitate

simţeau privirile tăioase

alegeam din bara de instrumente

caseta cu new font colors

la capitolul comentarii vulgare

maşina de tuns iarbă deţine primul loc

nu şi-a definit în totalitate intenţiile

obsesia pentru curentul…

sămânţa creştea în infernul zilei

din mâinile mele

din ochi

din gură

căindu-se pentru adevăr

ritmurile orientale şi bătăile inimii

se auzeau la fiecare gură de aerisire

canalul duhnea a minţi leneşe

a suflete coborâte în smoala timpului

nici nu m-ai auzit când am strigat

am brăzdat cercul plângând amarnic

dormeam în infern

ai cerut să mă ridic 

mi-am continuat…

sechestraseră punctele colorate cu albastru pe hartă

se retrăgeau zilnic în pustiul creierelor

mânaţi de solidaritate şi puţină afecţiune

procentual erau peste media de admitere la şcoala de plagiatori

aveau săbiile confecţionate din oţel inoxidabil

se antrenaseră  să taie visuri

când ieşeau pe străzi mirosea a forţă brută

loveau cu privirea în structura de rezistenţă a podului...

laser de primă calitate

ruinele…

eu am venit să vă spun că trăiesc

nu ştiu cât de bine mă veţi înţelege

mi-am permis să croiesc din noapte

o singură pelerină impermeabilă

fără zorzoane în stil medieval

am avut curajul să las un om de rând la intrare

el nu vede cablurile prin care m-am conectat la întuneric

se ţine de stâlpul gardului de beton

crezând că hoţii sapă cu unelte neconvenţionale

l-am servit cu bomboane

să-i crească nivelul de zahăr din…

pe culoar se îngrămădeau rapsodiile verzi

clapele pianului erau în flăcări

moartea vizita casele săracilor

ducea pungi cu aer pentru îngrijitori

la prânz se auzeau cristalurile fine

cum se ciocnesc între zidurile însemnate

secundele coborau în pivniţe să deguste vinurile seci

canicula sfâşia orice amintire

care încerca să traseze linii

pe crestele înzăpezite ale inimii

dirijorul cu pieptul dezvelit lăsa notele

să…

se temeau de mine

m-au văzut om şi cuvânt în acelaşi timp

băteau zgomotos în pereţi cu fălcile încleştate

animalele îşi scutură poverile în râurile de smoală

nimic nu e mai mare decât lumina

duceam cutia la ceasornicar

el ştia cum se rotesc anotimpurile

dezveleam statui de gheaţă

clădeam de la zero imperii

săreau arcurile departe lângă umbra fericirii

lutul cleios definea mulţimea însetată de…

copacii de sticlă pieptănau cerul

dimineaţa croia un albastru sublim

în glasul preotului nici o tensiune

repeta armoniile mecanic

mă doare că nu trece râul prin sufletul meu

să-mi inunde toate grijile

matematic vorbind teorema e veche

nu poţi sugera timpului câteva îmbunătăţiri

ambalajul ieftin zăcea în ogradă

pe scaunul din lemn de nuc

cioplit de un neamţ pentru bunicul

se angajase permanent să…

căprioara m-a privit

îi zdrobisem pieptul şi se îneca fără lacrimi

avea cerul cu partea senină pe obraji

vânătoarea se sfârşise

căutam ieşirea

îmi amputasem braţele

golisem sufletul lângă copac

eram un pustiu

cuvintele rănite până la tulpina albastră

se ghemuiau prin muşuroaiele furnicilor incolore

le văd urmele prin clepsidră

alunec spre marginea arterei principale

intrasem în sângele…

după fiinţele ghemuite prin livezi alergam cu lasoul

îmi plăcea teribil să le duc

în căsuţa de lemn

primită în dar de la un adolescent

ce trecuse prin şapte inele

el nu ştia pentru ce vine

mereu găsea o scuză penibilă

şi ardea stive de amintiri

cobora până la nivelul trei

unde păstra umbra

să nu sufere transformări majore

din cauza

instabilităţii temporale

când tuşea făcea febră

şi…

în golul imens răsturnasem cuvintele

zilnic le acopeream pe jumătate

cu sunetele de la  marginea vremii

aveam o vorbă ce se rostogolea

peste liniştea din albul tâmplei

când mă strigau nebunii

să mai pun o fisă tonomatului

ridicam braţele

şi mă certau până la sânge

picuram pe dunga roasă a cutiei

rugina îmi strângea oasele

în sacii de pânză ţesută la războiul bunicii

în recipientele de plastic nu se…

chiriaşii treceau grăbiţi lovindu-se de rutină

purtând două sau mai multe sarcini pe umărul stâng

plin de vopsea decorativă

se mai linişteau la prânz între telefoanele mobile

şi cojile de seminţe scuipate pe covorul diform

ceasurile sunt mai distrugătoare decât bombele

au legături directe cu sistemul nervos central

conexiunile sunt de cea mai bună calitate

alergatul până la magazinul din colţ şi căratul…

Dumnezeu m-a rugat să îmi pun sufletul pe lespedea albastră

nu ascultasem poruncile niciodată

eram  singură aşezată  paralel cu mişcările ciclice

când am văzut link-ul subliniat

în caseta din partea stângă

ştiam că totul se termină brusc

şi timpul se va sfârşi odată

libertatea este relativă indiferent cât de sus vei zbura

sunt viruşii normali şi killerii de precizie înaltă

avem nivele de filtrare…

la început am râs zgomotos necunoscând obiceiurile din stepă

cu buzele crăpate şi tălpile fără carne îngenuncheaseră

au scos un instrument muzical

o ciudată arcuire a unui lemn de abanos foarte mic

ce scotea sunete stranii

îţi intrau prin toate încheieturile şi te doborau

vocile unora se uneau cu pustiul trimiţând săgeţi

în toate colţurile universului

vântul a fost primul element care mi-a sfărâmat îndoiala

când…

el nu a ştiut niciodată să numere corzile

îşi freca mâinile de ziduri

până când sângele se făcea apă

şi curgea ca un râu

peste pietrele bătrâne de sunete verzi

am avut o discuţie serioasă

cu mama păsărilor fără pene

ce prindea cuvintele pe cerul gri

casa nu avea decât o mobilă ieftină

era aşezată în mijlocul cimitirului

săream peste mormintele din grădină

vara te ameţeau cifrele nescrise

le adunam în…

îngrămădisem celulele moarte

în colţul unui cuvânt

alb

sângele se scurgea pe o scândură de brad

amestecându-se cu răşina

mă îmbăta mirosul gândurilor

te vedeam prins în perdeaua dimineţii

 tablou cu ramă veche

desculţă intram în amintirile tale…

pe verdele crud părea o lacrimă

dulce culoare învelită în  galben-auriu

crizantema dreptăţii

pântecul meu – victima unui nou început

pocalul serveşte drept scut

între rugăciunea de zi şi de seară

aveam un cip pe retina stângă

un cod imens pe globul ocular

nu puteam arcui sprâncenele…

mă plimbam prin cercul de lumină

cuvântul  pândea ca un soldat prost plătit

îmi jefuia liniştea

mă lăsa cu gânduri infinit de negre

deasupra patului crescuse iedera

 ţinea rădăcinile în pardoseala vremii

avea multe flori violet

se odihnea în culoarea destinului meu

perfora cu frunzele ascuţite…

peste cuvintele lor e un strat gros de praf

îşi umezesc buzele rostogolind bolovanii uscaţi

în ţara mea e furtună cu valuri mari

toate încercările muritorilor de rând sunt zadarnice

eu nu am întrebat pe nimeni de ce ferestrele au obloane

îmi beau cafeaua ieftină la o cârciumă din cartier

nu…

el era trecut de a doua tinereţe

se plimba prin timpan cu o maşinărie veche

îi transpirau palmele de atâta lumină

învăţase trucuri ieftine

în cristal sculpta femeile cu aură purpurie

avea un defect de vorbire…

se zvonise că viruşii sunt programaţi să ne intre în oase

vor cripta fiecare canal colector şi reziduurile se vor strânge în pupile

ziua vom circula ca lăcustele cu mâinile transparente  prinse de stâlpi

noaptea ne vor toca până la ultimul centimetru de calciu

în vene circulă submarinele cu…