în lumea asta înghițită de minciuni și zăpăcită

zicea bunicul

rar deosebești un suflet…

lipit de palmele bunicului plugul dezleagă în câmp

un ștergar cu pliuri drepte

fară zgomot

aburii pământului răsucesc

lumina strălucind inegală a cerului marin

în brazde sălbatice



la capătul locului bunicul întoarce caii

izvoare negre…

boare dinspre tei -
în ulcica mea de vin
parfumul mamei

     *****

orele nopții -
pe preșul de la ușă
un pumn de nisip

     *****

păianjen țesând -
suspendat de un fir
salturi la trapez

în odaia de la drum cade tăcerea precum neaua…

soarele coboară din pretenții

brusc o încurcătură cu gândurile de culoarea luminilor îndepărtate

nechibzuită

panouri cu prejudecăți în stare să îndrepte eroarea

la intrarea în parc

cineva trist caută un suflet în care să rătăcească

pentru toată lumea

este clară

acoperirea filozofică a momentului

se scurtează iarna sau se extinde vara

aceasta-i întrebarea

perle de lacrimi coboară din inimă

spre miezul nopții…

uscați de soare norii seci dezmiardă

mirosul în cuptor de grâne coapte

dogoarea ne sugrumă ca o zgardă

răcorile s-au exilat din…

bunicului îi plăcea s-audă cum se crapă de…

când seara începe să alunece printre crengile salcâmilor

bunicul știe că e vremea potrivită de bătut coasa

are ciocan și nicovală

speciale

născocite de un meșter jucător de focuri…

învățătura -
colecție de ceasuri
deșteptătoare

     *****

mormânt părăsit -
un pom ieșind din pământ
în loc de cruce

     *****

nuferi înfloriți -
numai noroi și apă
de jur împrejur

de dimineață m-am întrebat dacă e cazul să-mi trimit veștile bune

da

numai că în stocul de plicuri intrase vântul

trebuia să șchiopătez prin meridianul viu al străzii

până la următoarea trecătoare bună de străbătut

acolo răzbate dintr-o mare înghesuială

un chioșc tixit cu toate sensurile

mi-a oferit odată și trompete pe niște timbre ca un simbol poștal

drăguțe

în fața chioșcului un om pe un portret în cărbune

negustoria lui…

îngălbenește toamna-n roade

plesnind arome suverane

covorul frunzelor neroade

răstoarnă brume veterane

se adâncesc în zări cocorii

spre infinituri singulare

nemărginite traiectorii

abat în globuri oculare

pe lacuri încrețeste vântul

din cer cad luni întunecate

în neodihnă grea pământul

îngroapă sălcii aplecate

mai stinge lumânarea geamuri

sub ploile fără odihnă

băltesc pervazele de…

iubirea
stă ascunsă în lucrurile nespuse
altfel
n-aș răscoli zilele trecute
în căutarea ta

     *****

dimineața
se scurge din aburii
pământului
pe gard cocoșul

umple ziua de  cântec

     *****

nu pe tine te regret
doar amintirea
despre cine ai fost
spulberată
de cine ești

bază de date -
calendarul bunicii
bătut în cuie

     ****

vânt puternic -
învârtindu-se pe coș
cioara zburlita

     *****

la gura sobei -
pe fundul borcanului
mierea de salcâm

cad fulgii ca șiraguri de mătănii

lunatici în păduri fără poiene

sclipește neaua sub tălpici de sănii

prin ger imaculată în troiene

tot focul s-a închis demult în sobă

stă geamul prins în cuie înflorate

greu podul casei bate ca o tobă

din oră sar secunde înnorate

zăpada ne amână întâlnirea

împiedicați de pași în urma noastră

mă uit cu teamă să întorc privirea

din ochii tăi cu patimă albastră…

îmi picură în ochi o încruntare

ca nodul unui vers fără vocale

prin mine gândul lunecă mai tare

când mă îndur tăcut să cer o cale

pe vineți umeri zdrențuiți de haine

împovărez durerea ce mă curmă

n-am semn să deslușesc atâtea taine

și nici un drum să mă ajung din urmă

doar timp uitat să mai găsesc în mine

ca iar născut din negura rămasă

cu mâna cruce te închin străine

te-aștept de ieri așază-mă la…

din cer un soare răsturnat afară

de foc e-aprinsă chiar și miază-noapte

ca disperat pe gura ta coboară

granatul plin din vișinele coapte

cad pete dezlegate de răcoare

în ochii tăi străpunși cu miez de noapte

despart din mine trupul și mă doare

granatul plin din vișinele coapte

la pieptul cu fiori de iasomie

aș ispiti trufaș amiezi de noapte

în sânii-ți îngropând cu lăcomie

granatul plin al vișinelor…

poem romantic -
bunica a suit in pod
teiul la uscat

     *****

fotografii vechi -
conjugarea verbelor
la timpul trecut

     *****

tufa de maces
s-a lăsat ruptă de vânt -
pauză de ceai

nu m-am desprins ca semnul de mirare

stau tot în cale-mi pururea absent

nerăsucit în fusele orare

adânc străpuns de golul remanent

tot recompus din sume de extreme

prin cataloage doldora-n notări

abreviez natâng în teoreme

și mă înec stângaci în călimări

curtat de necuprinse ocolișuri

tresar fluid în timp cumpănitor

m-adun din picături și învelișuri

în pulbere cu miez repetitor

fugar în sinea…