ești

în orice închidere de ochi

imagini

adun din priviri

din Tu și Eu

din trupul tău…

nu mai caut în vestigii de amintiri

fulgere si tropote care sapă besmetic

după aripi de lumină

pentru a spulbera polenul iubirii

din primul vers

petrec strofa

stele hoinare

aşez frunze pe crengi

mai pun un vers 

deasupra gândului

desenez fluturi pe uşa albă

la umbra unei hore incinse

a unei zbateri

iubite

las mâna protectoare a lui Proteus

să…

prin geamul îngheţat

privesc absentă cum

ninge încet

melancolia dă târcoale colţurilor

deoarece nu mai poate intra cu uşurinţă în odaie

prinde ideea morţii

aşteaptă să păşesc siguranţa

dar

nu ţine

am învăţat

să privesc cerul plin de stele

şuierând veşnicia-n puncte cardinale

nu mă atinge nimic

aşez pietrele lângă cununi de măr înflorit

să le ningă

această imitaţie face să curgă…

că seara adună urma poveștilor rotunde

revin cu aceleași tropote

timpul nereușind să-i domolească scânteile

nici după zile

luni

erau așa albe încât și acum intră cu năvală în odaie

aș putea să-i ating sariul încă fierbinte

pentru încă o clipă iar și iar

inspir

aceleași tropote

aprind pădurile

de parcă regele Solomon

și-ar petrece sabia peste râsul lor

peste curajul de a mai face un…

nu sunt oarecare

sunt profilate pe un cer străveziu

timidă rup margini din ele ca pe o petală

pe care șoaptele s-au așezat fluturi

fiecare răsuflare din vocea-ți suavă

o strecor în ființa-mi

atingând cerurile cu acordul ei

contemplu cu privirea neștiutoare

mișcări

orientări ninse cu praful așteptării

vise umbrite de lăstari sădiți foarte deși

reiau drepturile și cresc nestăpâniți

peste…

avea steaua lui albastră

îi spunea povești

o sorbea din ochi

voia să strige să afle toți despre ea

treceau clipe

zile

a uitat-o

când și-a adus aminte

prin gheața albă era un licăr slab

fluturii morții slujeau în jurul ei

sclipirea altădată sidefie era ceață

căluțul de mare

credea că se stinse în smirnă și tămâie

se-ntunecă

prin oglinda de gheață

adevărul e…

aștept pe alb de gând

să-mi trimiți primăvara

în zadar

în tolba-ți plină ai petale și mult albastru

dar

nu pentru mine

m-am avântat cu frenezie peste oceanul magiei

unde plecări pline de speranță s-au sfârșit

naufragiu îmi pune norii în sân

te-am primit oaspete pe divanul lui Maharișhi

ca un tot sau ne-tot senin

mă visam Șeherezada

să-mi pui ofrande la picioare

fundițe-n păr

dar tu iubite îmi…

mă prinde de mijloc albastrul

mimând nerușinat veșnicia

de la mine până la tine inele de zale pe cărări

o să pun sărutul

între malurile gândurilor

va rotunji ceața

alergarea spre tine

dorurile

iubite

albastrul tău aleargă peste dâre albe

înnegrind roua

știu

primele cuvinte

sunt masca de bal

las răbdarea

să le dea jos de pe peretele poemului

să le îngroape în…

visurile nu fac altceva decât să mute

ziua la subsuoara macilor

să treacă tremurul stelelor

dincolo de anotimpuri flămânde

lutul înfloreşte din neastâmpărul izvoarelor

mă voi prelungi peste murmurul cailor sălbatici

să nu schimbe drumul

coama întunecată

să țină râul pe loc

îi voi arăta unde sunt petale

sau

poate nu văd dâra lăsată de nechezatul lor

nu știu să caut

te las pe tine să…

duci amfore cu maci

pentru altarul Maei

pentru ingeri

bobul de neghină albastru

printre zambile și toporași

ține sub aripi mâinile noastre

unite-n vina alergării celeste

dezmierdând vorbele mamei

las printre degete să se prelingă

atingeri prefăcute-n rubine

așteptarea nu mai are pași

iubite

doar o privire să-mi trimiți

și îți voi întinde o crenguță de măr

aburind…

dar

sunt ploaie

șoptesc

când lin

când în ropote

când tac

dar

sunt ploaie

stropii sunt cuvinte

te îmbracă

începi să vezi

cu mâna

departe

nu auzi

cum se dilată

dâre

între clipe

nu vrea să se nască

paiața

dar

te vindec

să încapi în clipa

care se va naște

ploaia

pierde…

nu mi le mai primești

 citești

 ai întors luna în dungă

 razele pieziș nu mă mai nimeresc

 odată cu ele

 nici privirea ta

 obosesc

 am intrat în gândurile tale

 ca într-un film interzis 

 admiram roua ochelarilor de soare

 tricoul alb cu două numere mai mare

 mă purtai lipită de piept

 gândeam doar înspre tine

 acum

 gândurile strigă

 un ultim geamăt

 între…

 între unu și doi

 o ultima lecție a unui gând

 peste umărul înghețat

 doinesc

 ape curgătoare

 nu mă opresc

 și mai ales

 las lupul să doarmă cu tine

 o să va desenez urletul nocturn

 în cuibul randunicilor

 doar așa vei învăța

 că înfrigurarea doinelor

 înclină pădurile sufletului de-o clipă

 a unui zbor

 și vei învăța

 că promisiunea unui lup

 este…

de lutu-i modelat elegant scapă doar câteva nopţi

care aveau mâinile la piept în formă de cruce

ştiu

acele nopţi care erau prea mici

dar destul de încăpătoare încât să cuprindă un doi

acele nopţi

mai pot să-mi intre sub pielea ridată

de sub ochi

cum putea să fie o noapte aşa albă

sinele ei ştia cel mai bine să respire

deşi purta stigmatul negrului

avea ochii verzi

ciorapii roşii

şi…