nu mă lăsa

 să-mi pierd speranța

 este

 ca și cum

 mi-aș pierde sufletul

 în marea asta de întuneric

 care pândește

 la colțurile cuvintelor

 nu-mi lua înapoi

 clipele

 când mă credeam zeiță

 numai pentru că tu

 îmi adorai trupul

 nici zâmbetul acela

 cu aromă de  cafea

 care ne-a colorat dimineața

 acolo…

 dincolo de nori…

 când am plecat 

 ți-am strecurat  

 o bucățică din sufletul meu 

 în buzunarul de la piept 

 nici nu știai că este acolo 

 l-ai descoperit  abia dimineață 

 încă nu apăruse soarele 

 când ți-ai îmbrăcat cămașa 

 s-a făcut 

 lumină 

 anotimpul  meu

 are numai zile 

  lucrătoare

 și nicio  bucurie

  muncesc în fiecare zi

 așteptându-te

 să-mi fii

 sărbătoare

 mi-e lună, cu dor șoptind peste ape

 armura albastră mi-e capăt de cer

 mi-e sufletul plin și mult mai încape

 tu  adu-mi, iubire, al vieții mister

 mi-e pace cu tine și zbucium mai sunt

 furtuna mai naște și azi curcubeu

 silabe albastre renasc în cuvânt

 ne suntem poeme sortite, mereu

 prin patimi am curs ne-ntrebați de destin

 în palide nopți, cerând alinarea

 în brațe străine, într-o cupă cu…

mi te-ai întâmplat

 minune

 când norii

 își revărsau cenușa peste aripi

 zbor  anulat

 pe cerul 

 fără vizibilitate

 mă târam

 cu aripi arse

 prin pustiul încins

 respirând chinuitor

 amintiri făcute scrum

 acolo m-ai găsit

 phoenix fără suflare

 (strângeam în pumni

 cenușa ultimei clipe)

 bun radar

 iubirea

sufletul meu

 o lacrimă

 pe obrazul  cerului

 în mine cresc ploi

 se rup zăgazuri

 de prea-albastru

 numai secundele

 întârzie

 să-mi sape riduri

 statuie de ceară

 cu miez fierbinte

      eu

 mi-am îmbarcat  cuvintele

 în trenul acela

 plin cu singurătate

 peronul era pustiu

 doar câteva amintiri

 treceau fugar

 aburind lentilele

 nu mi-a cerut nimeni bilet

 controlorul lipsea

 se rătăcise și el

 printre atâtea tăceri

 roșul dintre ziduri

 îngheață retina

 un aer rece

 peste alt aer

 trecut prin toți plămânii

 ne înghesuim sufletele

 ne amestecăm gândurile

 și respirațiile

 au pus un vagon nou, mă gândesc

 aerul condiționat

 mai spulberă angoasele

 urmează stația

 cu peronul pe partea dreaptă

 cobor

 încă mai port gândurile altora

 și aerul respirat de ei 

abia îți adusesem 

 liniștea

 la picioare

 mă străduiam să o așez frumos

 precum faldurile unei trene

 la rochia de bal a iubirii

 scepticismul tău

 mă asigurase totuși

 că vei fi acolo

 dar ai aruncat cuvintele

 în marea moartă

 legate ghem

 cu pietroiul neîncrederii

 le-am abandonat acolo

 silabe

 descompuse

 în mlaștina…

 se spune că

 Dumnezeu îți dă

 cât poți duce

 dă-mi Doamne

 un gram în plus

 poate că

 dacă mă târăsc

 voi înțelege

 cum merge lumea

 arată-mi ploaia

 de iubire

 când norii

 își revarsă cascadele 

 arată-mi zborul clipelor

 ce trec  îngemănate

 odată cu noi

când

umplem zenitul

cu iubire

s-a stins o rimă

când am îmbrățișat-o

ieri

părea ostenită

am lăsat-o

să se odihnească

la o margine de vers

 azi

a murit

 și odată cu ea

o bucată din sufletul meu

rătăceam 

fără țel 

prin viață 

obosită de zbor 

cu aripa frântă 

căutam... 

nu mai știu 

o frântură de cer 

o oază



într-o zi

am poposit

pe malul sufletului tău

fluviu albastru

m-ai cuprins între undele tale

spălându-mi tristețea

dintre aripi

și m-ai hrănit

cu…

 în cer 

 prea mult alb 

 norii își năruie 

 catargele 

 cum sufletul 

 speranțele 

 nu-mi vorbi 

 despre  ploi 

 port în suflet 

 curcubeie 

 cândva

 învățasem iubirea

 pe de rost

 i-am dat aripile mele

 și am lăsat-o

 să zboare

 aripa de Lumina

 s-a întors la mine

 cealaltă aripă

 (de Iubire) 

 nu s-a mai întors

 cum

 să zbori într-o

 singură aripă?

 ia-o înapoi!

  mie îmi vor crește altele!

 stii… aripile

 se dăruiesc…

 nu se împrumută!

 Te-am nemurit, silabă sau descânt,

 Întâiul gând ce-mi învelește visul,

 Cu tine am în suflet paradisul

 Doi îngeri goi, desprinși dintr-un cuvânt.

 Cu tine-am învățat ce-nseamnă zborul.

 Mi-ai presărat pe aripi praf de stele.

 M-ai ajutat s-ajung până la ele.

 Și mi-ai cules din curcubeu…