Pe pleoapa lunii

Cârduri de nori cenușii

Își aștern culcuș

Floare plăpândă –

Piatră de poticnire

A zefirului

La poala ierbii

Timpul face popasuri

Printre băltoace

Cu mâna Ta pe clape de lumină,

E universul mai melodios

Și simfonii astrale pot să vină,

Cu fericiri vibrând de sus în jos.

Cu mâna Ta faci perle din păcate,

Topești zăpezi din suflete pustii,

Sculptezi apoi în inimi nestemate,

Le defrișezi păduri de zavistii.

Tu ne rechemi tăcut din agonie,

Un soare nou din ploi reconstruiești,

În lacrimi sapi o conștiință vie,

Transporți vecia-n carele…

purtăm un roman pe umeri

uneori locuiește în noi

ne îmbracă pe dinăuntru

cu pagini frustra(n)te

goale sau pline

negre sau albe

tipografia portabilă

și-a terminat rezerva de cerneală

edituri îl refuză

e prea alambicat/ vetust/ (ne)verosimil

prea greu pentru pânza de păianjen

pe care târâm vise provizorii

obosite de inhibiții/ exhibiții

se citește la „purtător”

cu lentile roase de plictiseală/…

Ca o poveste te-ai ascuns în mine,

Sub o perdea de lacrimă și gânduri,

Mi-ai răscroit, din litere aldine,

O fericire mută printre rânduri.

Ca o poveste te-ai născut din mare,

Ai pescuit iubirea dintre valuri,

Mi-ai înecat himerele de sare

Și-ai ridicat un vis pe alte maluri.

M-ai înflorit la porți de curcubeie,

Precum un nor ce-și flutură veșmântul,

Dintre ninsori m-ai întrupat femeie,

Mi-ai pus în…

Magia primăverii cuprinde omenirea,

De fiecare geană se sprijină un soare,

Cu fiecare cântec, o lacrimă ne moare,

Sub fiecare frunză se primenește firea,

În lanuri de smaralde cum n-au fost nicăirea.

La vale, pe coline, în codrul singuratic,

Se-mbracă ghioceii în haină de paradă,

Cochetă, diafană, croită din zăpadă;

Prin șalul din dantelă, sfidând tabloul static,

Zâmbesc pe sub sprânceană, clipesc puțin…