Peste zorii de gând e-un parfum de ninsori

(Sub arcadele vii, respirând, te-nfiori),

Printre fulgii de nea, într-un zbor auster,

Țipă-un suflet captiv în fărâma de ger.

O aripă s-a frânt sub tăcerea-n declin

Și așterne pe răni un apus coralin,

Orizontul fragil nu discerne, placid,

Că sub țurțurii-avizi s-a comis genocid.

Ne mai ning dezolant meteorii, pe rând,

Acuarele de zări picuiesc,…

mi-am scăpat inima pe caldarâm

cioburi minuscule asimetrice

rostogolite într-o gaură de canal

un ultim tic-tac țipă răgușit

speriat de impact

pe stradă

rămășițe scrâșnesc sub pașii trecătorilor

grăbiți să-mi strivească iluziile

răni se zvârcolesc în spasme

anesteziate de întuneric

lacrimi implantate în retină

refuză eliberarea

noaptea mi se prelinge pe gene

devin carne…

propriile frici

nu își iau niciodată concediu

lucrează peste program

fără salariu

își fac datoria conștiincioase

erodează sentimente

forează gânduri

se instalează confortabil

printre circumvoluțiuni

își privesc fiorii în oglindă

zgârie cu gheare de oțel

prezentul speranțele viitorul

vise nădușesc panicate

cu arterele înfundate de neliniști

propriile frici

ne țin de mână

ca…

Cândva eram suspectă de iubire,

Mesteceni alintam pe tâmpla lor,

Pluteam și-n vis cu aripi de condor,

Eram un candidat la nemurire.

Dormeam adânc pe margine de stele,

Mătasea lor celestă mă-nvelea,

Iar cerul, veșnicia și-o ținea

La porțile luminii-n lanțuri grele.

Cu sufletu-n arest prin Carul Mare –

O umbră înhămată la destin

Și patimii colegă de festin,

Țeseam iluzii-n dulcea-i…

Înfloresc amintiri sub cascada de ploi

(Anotimpul de jad se-oglindește în noi):

Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam,

Fericirea-și cresta primăvara pe ram.

Pentru zâmbetul tău – un concert de viori,

Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din sori.

Mi-ai lăsat, pe sub gând, o fărâmă de stea,

Să-mi adune-n pocal tulburarea, în ea.

Orișiunde ai fi, ești cu mine mereu,

În abisuri, pierdut, nu simt cerul că-i…

Ascult cum înflorește un cais:

Mustește-n matinala simfonie

Din ploaia de speranțe, limonie,

Pe crengile cu ifose de miss.

Sub scoarță bate inima de foc

A florilor – mătase vinovată;

Petalele cu tentă de agată

Își caută fărâma de noroc.

Calin, cu răsăritul arzător,

Corole delicate se cunună,

Plătesc naturii tainică arvună,

De primăvară când le este dor.

Arome se despoaie…

La ce sunt buni poeții pe-astă lume?

Croiți dintr-un aluat neînțeles,

Sunt surghiuniți de-același crud eres –

Corsari febrili ai mărilor în spume.

Atrași de măreția unui erg

De vise vătămate-n escapade,

Cu soarta tremurând în acolade,

Spre gloria himerei încă merg.

Sub giulgiul de speranțe răposate,

Aceeași încercați claustrofobi,

Cu suflet nud și patimile-n rate,

Atinse de blestemul unor…

viața

pistă obscură de persuasive zboruri

oameni de gheață

surghiuniți de săgeata crivățului

agățați uneori de aceeași mătură

sfidând/scrutând depărtările

pinguinii singurătății

și-au făcut cuib în iarna noastră

încălzind între pene

amintiri degerate

destinul își savurează

noua felie de tort

garnisită cu zăpadă

frișca se dă pe cartelă

gustatul provoacă hipotermie

suflete…

Se furișează iarna stingher în viața mea,

Cu-alaiul ei de neguri, nervoasă, dă din coate,

Deschide larg fermoarul nămeților din ea,

Spre pârtia speranței aleile-s blocate.

Bocesc luminătorii pe cerul sidefiu,

Crestează universul un întuneric magic,

Se scurge-nsingurarea din frigul tot mai viu,

Îmi croncăne în suflet un corb cu plânsu-i tragic.

Pe stâlpii stăruinței asced imaginar,

Încerc să prind o rază din luna…

ne târâm dramele după noi

în saci de plastic transparenți

greutatea ne încovoaie

dorința de a trăi

sucombă vise tulburi

își iau zborul în noapte

cu aripi de cenușă

cămașa de humă nu (mai) poate netezi

mărăcinii dinăuntru

clipe ostenite își caută liniștea

deșertăciunea cu fața schimonosită

se plimbă prin(tre) destine

un du-te-vino amețitor

de secunde irosite

himere perfide…