În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă,

Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă;

Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă,

Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă.

Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame,

A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame;

Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare,

N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa,…

Din trupul nopții mi-am desprins sărutul

Cu gust de alge și de meteori,

Mi-s ochii tăi nemărginiți avutul,

Cu-amurgul de sub pleoape mă-nfiori.

Pe buze reci de ploi și așteptare,

Mi-e șoapta haina-n care te îmbrac,

Un roi de frunze întomnarea are,

Tu mi-ești tulpină sau îmi ești copac.

Oriunde mergi, mi-e zborul mai aproape

De trupul tău și de necunoscut,

Sub adieri, livezile ne-ngroape

În visul…

Trăiesc, sedată, într-un pumn de humă

Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori,

Pe-aracii nopții – veștede candori;

La o clipire viața se rezumă.

Mi-e frica vălul care mă-nfășoară,

Al lumii plânset arde-n gândul meu,

Conjur destinul – crudul aculeu,

Acced himere pân` la subsuoară.

De la fereastră-mi strigă universul:

„- Fântâna vieții-aproape a secat!“.

Sub pleoape, un alt ger nevindecat

Își…

Mireasma florilor de tei

Se poticnește-n câte-o vară

De jurămintele din gară,

Lipite de peron cu clei –

O turmă-ntreagă de mișei,

Ce-și poartă inima pe-afară;

Mireasma florilor de tei

Se poticnește-n câte-o vară.

Clădind minciuna cu temei,

O fac angelică să pară,

Pe simțăminte cu escară,

Acced statornicii holtei.

Mireasma florilor de tei...

(dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu)

Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge,

Prin urme de stele, ubicuul astru

Își reazemă umbra de veșnic sihastru,

Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge...

Ca rege-al himerei și rob al iubirii,

Revarsă în cosmos simțirile-i nude;

Când versu-i vibrează – și jertfă, și jude,

Se nasc diamante în sfera gândirii.

Pe inimi de ceară depus-a…

Port crivățul pe umeri cu mimică de Crist,

Mi-e rugul prea fierbinte, golgota mi-e hidoasă,

Gonită prin ruine, la ropote asist,

Cu luna de sub gene cuprinsă de angoasă.

Prin site ancestrale mai scapără-un amurg,

Cu degete de smoală îmi sperie lumina,

Din stropi de orizonturi, cuvinte mi se scurg,

Cum pinul de pe creste își deapănă rășina.

Adastă, sub ispite, nămeții de tăceri,

Silabele-s obuze pătrunse de…

Se tânguie natura cu glasu-i enigmatic

Și deapănă, confuză, apusuri primitive,

În filele-i de gheață – atavice misive;

Își toarce anotimpul fuiorul său, apatic,

Pe buza înserării cu zâmbetul extatic.

Semeață e crăiasa cu rochia-i de gală,

Ornată cu dantele și bumbi din promoroacă,

Când poartă, delicată, condurii-i pe toloacă,

Cuprinsă fără veste de-o sfântă amorțeală,

Sub fulgii ce se-așază în pletele-i,…

Pe vălul minții-mi plouă rătăcit,

Cuvinte pe sub picuri se destramă,

În tigva nopții iar m-am bălăcit,

Îmi joacă muza într-o nouă dramă.

Îmi joacă muza într-o nouă dramă,

Cu grația-i pe muchie de vis,

Își fâlfâie rugina lângă vamă,

Pe drumul dintre iad și paradis.

Pe drumul dintre iad și paradis

Sunt stoarse diminețile de sevă,

Iar nopțile-mi sunt scrise în zapis,

Sub astrul angrenat în noua…