De-ar fi cerul interzis

te-aș seduce-n mare,

ca un matelot promis

mrejelor barbare... 

Dacă te-aș avea pe val,

nu vei ști pe unde

aș…

Ciudată mi-e vremea și sufletu-i mut.

Din nori plumburii răzbate o stea

lucind enigmatic cu colți de mamut,

pupilă de zmeu și trenă de nea.

Mi-e pasul un tremur pe roșu' frunziș

- copită de cerb cu gând argintiu;

Port răni de săgeată înfiptă pieziș

sub licăr de zori răsărind arămiu.

Simt aerul greu, vânători de granit

și gustul amar…

Te-am căutat la mai multe adrese,

deși câmpul nu mai avea flori la ferestre.

Le luaseși să te joci cu mine de-a v-ați ascunselea prin păduri,

să le prinzi coronițe la fiecare izvor și copac

sub care te răsfățai copilărește.…

Alunecă-mi, frunză, pe șolduri de vânturi

- o pânză-n derivă ajunsă la maluri; 

De-al toamnei răsuflet lividă mai fluturi

precum zbuciumate…

Mi-am impregnat  în scoarțe chipul ars de soare, 

Când pinii legănați de freamăt adormeau, 

Și cotropit adânc de seve și uitare

Mă risipesc…

Se mișcă rogozul sub vântul văratec

și-aud cum răsuflă prin seve-nsetate

- stranie stepă

cu ierburi țepoase și aspre

în care se-ascund priviri ca de ceară;

Nisipuri eterne,…

Contemplator de sălcii aplecate 

Pe-altarul gol al fluviului divin, 

Mă trec fiorii frunzei ce se zbate

Și, rămuros, penumbrelor…

Un abur gros se răzima pe ape,

iar gârlițe* pe iaz se-ncăibărau*;

Balauri alinare-și căutau

printre ruine slute și vârtoape*.

Și pui de urs se aciuau la țâță

prin bungeturi*…

Ochii tăi de-albastru pur se-oglindesc în ape;

Ca fiorul de izvor ciute stând s-adape;

Păru-ți răvășit de vânt tainic îmi destramă

Selenare…

Voi plopi cu seve de argint 

și suflete de vânt, de cer înalt, 

mă-nfiorați frunzișuri răsfirând prin plete-mi rebele;

Prin degete seducător…

Mut își curge Istrul

timpuri răsfirate,

nori răzleți și tristul

vânt de miazănoapte.

Își coboară pleoape

lunca dunăreană;…

Ultimele văpăi ale privirii tale

aidoma apusului sau răsăritului,

- doar Zamolxe poate ști -

războinicule,

se transformă în roua ierbii fragede

și-n…

Sub unduiri de sălcii dunărene

nălucile s-au oploșit flămânde;

Și, sfredelind cu ochii goi prin unde,

înșiră setcile pe vis de mrene.

Veni un gând de vultur din țărmuri vântuite;

Și-n urmă, aspre àripi julind razant văzduhul

se prăvăleau în cercuri spre verzile întinderi,

ca-ntr-un vârtej de aer ce sfredelea pământul.

Deșertice nisipuri se așterneau pe…

Zbor rotit ca o cale lactee,

pierzându-mă-n vastitatea gândului

sau poate-n profunzimea lutului amforei dunărene...

Mă diluez în nori

și-ascult muzica pianului circular - dumnezeiesc!…

Se-ntunecă cerul, iar turme de oi

           coboară spre stână;

Sub măguri ascunse, un ochi de strigoi

               se face fântână.

De la un timp, m-atrag acele creste- nstejărite, 

rupând amăgitor câmpia cu sinuoase forme de relief, 

precum un magnetit în stare pură;…

Răsărit-au sângerii printre frunze mucezite

urechiușele de vreasc. Sub bătăile de toacă,

mănăstirea își dezbracă lungul strai călugăresc,

iar pe trupul goliciunii muguri verzi au răbufnit.

Ochii sfinților de piatră se-ndulcesc la…

De ce te uiți așa-ncruntat la mine?

Nu-s cocoțat pe niciun piedestal;

N-am cucerit Ellada lui Ulise

și nici măcar vreo creastă din Ural!

N-am fost nicicând Amerigo Vespucci,

Pizzaro…