Prin cimitir rotesc albaștri zmei

și lumânările în vânt se zbat;

Însingurate-s recile alei,

iar paznicii piroane-n toacă bat.

Mirosea vântul a oală de lut, străveche,

cu grâne pietrificate, purtând sufletul

neamului meu albastru de Săpânța.

Înlăuntru, laolată, se odihneau în ciolane

năpasta și fericirea,

jocul de-a moartea și nemurirea

cu pene de păun la pălărie

și cocoși pintenați, înfipți, hăăăt,

pe culmea…

În noaptea asta preasenină

fusei, ca de-obicei, să iau Lumină.

Biserica tăcută, porți închise,

metalice, imense și proscrise;

Strigai la gard să îmi deschidă!

Toți preoții erau ascunși într-o firidă.

,,Nu știi de ordonanța militară,

ce-a devenit religie de țară?

Pleacă de-aici, Christos nu mai învie

în noaptea asta mută, măslinie!''

mi-a zis o siluetă deranjată,

urcând pe…

Din lemnul porții maramureșene

simboluri ancestrale-au izbucnit

- mlădițe vii din Lene Cosânzene

ce străluciri de soare-au împletit.

Pe-aceste guri de rai încă sub cruce

se mai întoarnă umbre de strămoși;

Și, înviat pe ceruri de răscruce,

Isus coboară-n case de christoși.

Bătrâni de lut cu fețele brăzdate

încă așteaptă semn de…

Din parcul fără timp privesc lucirea

statuilor de bronz, și un moșneag

dormind pe bănci și-ascunde nemurirea

pe strada stelelor, numărul vag.

Oceanul planetar, sub felinare,

se-nvârte constelat, lent și cărunt,

ca roata morilor tânguitoare,

ce împletește coamele de vânt.

Îmi pare-o lume veche, asfințită,

ce colorează-n sepia…

Să patrulăm cu arma la spinare

pe străzile-nflorite și pustii,

să nu vedem cum se petrec în zare

vagoanele zburând cu ciocârlii!

Să patrulăm cu masca pe figură,

s-aplaudăm în spirit globalist,

cum din păduri stejarii ni se fură,

murind în răstignire ca un Crist!

Eu zic să patrulăm, soldați destoinici,

să ne-agățăm în piept…

Mai răsărim puțini câte puțin

sub pleoapa ierbii străvezie

și mlădiem în soarele  senin

planete vii de păpădie.

Mai înverzim, domol, din când în gând

prin seve-adânci, liberiene

și ne mirăm noi înșine, văzând

cum păsări cuceresc poiene.

Ne-naripăm din ce în ce mai rar

cu zboruri albe și fluide,

ca florile cireșului…