iartă-mă dacă te-am tăcut...

nu eu am fost acela

ci umbrele tuturor morților mele

de câmpiile pline cu muribunzi

din ochii mei

de care mă-ntrebai uimită

îți mai aminteşti?

pe-atunci nu știam încă iubito

de ce îmi trebuia

o mie de săruturi

pe zi

o mie de săruturi

pe noapte...

pentru ei toți erai învierea...

iar eu viul te aveam cel mai puțin

foamea lor am vrut s-o ucid

tăcându-te până când ei…

am să-mi las sinuciderea goală

albă ca un cearșaf

peste ochii tăi întorși acasă

să te apere de vinovățiile

ce-ți caută nebune pocăința

sinuciderea mea e o tipă bi

am cunoscut-o la grădi

când tovarășa mergea cu mine

la toaleta de la marginea copilăriei

ultima oară numai eu m-am întors

pe tovarășa a urcat-o sinuciderea

la cel bun mi-a spus mama

și nu m-a mai lăsat să învăț să număr

de atunci domnişoara…

sic transit gloria mundi

sic transit gloria mundi...

țipă în ecou prima lumină

nehotărâtă în a fi undă

sau particulă

în celula mea

cu fereastră spre inimă

umbra mi-a rămas pe tavan

sapă

sapă

sapă

îmi caută cerul pierdut

cineva îmi bate în piept

punct punct punct

linie linie linie

punct punct punct

apoi totul devine alb…

sânii tăi plini de dumnezeu

îmi veneau mănușă

sărutul doar mă strângea puțin

rămas mic

dar am slăbit câteva eternităţi

să-mi poată cuprinde toată uimirea

în diminețile înghețate

de după bigbang

inima ta flacără

mi-a încălzit sufletul speriat de nemurire

iar ochii ochii tăi…

inima mea pe baterii mai are o liniuţă

ca într-un ritual biblic

pe marginea cerului

pornesc dimineaţa la manivelă

amintirile urcă încet încet

odată cu soarele

mă încarcă cu puțină viață

până la tine e totuşi greu de ajuns

aşa înconjurat de spaimă

mai ales cu nea alzheimer ăsta

instalat comod pe locul de la geam

eu îl ignor

căutându-te adânc prin mine

dar el mă tutuieşte

îmi bea trecutul ca pe…

cine nu-l cunoaște pe bardul

din Cucuştoaia?

pruncii doar se poate

nenăscuții

buhul lui e la fel de mare

ca al lui nea Ilie...

nea Ilie de la sculărie

"şamanul cuvintelor "

"zidarul stihar"

"luceafărul neiubescurilor "...

da chiar el ce-andrăznit

să se ia la trântă

cu vechii testamentari

și cu noii

cu renaşcentiştii cu barocii

cu…

amintirile cu tine îmi stau la uscat

în Luminătorul încă nedeschis

Enya a inundat străzile

scăpată din picupul tău

Only Time până la genunchi

până la suflet

lumina murdară sângerează

prin perdeaua după care te-ascunzi

buzele tale albastre mi-au săpat

ieri noapte o golgotă pe piept

în Vinerea asta Neagră

crucile sunt la reducere

aproape gratis ofertă la mântuire

de nepăsarea lumii

nu mai răspunde nimeni

ultimul călugăr…

nu eu am făcut-o

ci umbrele tuturor morților mele

au fost..

de câmpiile pline cu muribunzi

din ochii mei

de care mă-ntrebai uimită

îți aminteşti?

pe-atunci nu știam încă 

de ce îmi trebuiau o mie de săruturi 

pe zi

pe noapte...

pentru ei toți iubito erai învierea...

şi eu viul te aveam cel mai puțin

foamea lor am vrut s-o ucid

tăcându-te până când ei toți 

s-au stins în pupile...

dar în ziua în…

ți-a crescut o gaură-n inimă au zis mai întâi doctoranzii pe la vârsta copilăriei

și eu am râs fericit că voi avea unde să mă joc cu nisip

mai târziu prin adolescență au decis

că am o inimă într-o gaură și am râs

aveam de acum un fel black hole a mea

unde putea încăpea chiar o bucată de univers

în diminețile post apocaliptice

când trezirile mi se sublimă 

într-o tortură academică 

de parcă dezlipirea zilnică de tine

cea din visele altor realități 

pare ar fi un canon sisific

un fel de perpetuă rătăcire de sine?

tremurul minții mi se înghesuie 

în degetele din ce în ce mai vinete

din ce în ce mai lungi

și brațele mi s-au lungit nefiresc

în căutarea ta

crengi au devenit târâte după cel

căruia arereori…

Îmi spun că încă nu te-ai trezit.

Cuvintele stau în ibricul albastru.

Îți pun două cești. 

Ninge de câteva eternități.

Bach curge printre cărămizi.

Am dat zăpada de pe inima ta.

Atât cât am putut.

Sunt treaz iubito.

Prea treaz să nu îmi pese.

Fericirea ta nu-i la mine.

Am cautat-o în fiecare noapte.

După ce ai adormit.

Cu visurile pe pieptul meu.

Nu ți-am spus.

Nici nu o voi face.

Cafeaua are gust de…

cineva mă așteaptă la capătul drumului

sapă o gaură pentru mine în cer

uneori cu mâinile sângerânde

se oprește în rugă

iertarea e o stâncă crescută din piept

pășesc pe întrebări ascuțite

tălpile mele sunt un strigăt fără ecou

trecutul în urma mea

e o statuie de sare

dacă aș putea plânge s-ar topi

noaptea câte un înger albastru

sapă cu aripile lângă mâinile încă

sângerânde

mai repede

mai repede

parcă raiul ar…

frământat pe roata inimii 

o aud uneori pe bunica

în durerile facerii de părinți

strigătul ei se împletește cu moartea

și atunci lingura din lemn de Cruce

toacă se face

în clopotnița sufletului

în ulceaua ciobită de tristețe

setea mea de adevăr 

icoană îmi face bunicul

cosește mereu timpul

de pe obrajii tatălui încă nenăscut

uneori prin lutul din sânge 

aud galopand caii…