cineva mă așteaptă la capătul drumului

sapă o gaură pentru mine în cer

uneori cu mâinile sângerânde

se oprește în rugă

iertarea e o stâncă crescută din piept

pășesc pe întrebări ascuțite

tălpile mele sunt un strigăt fără ecou

trecutul în urma mea

e o statuie de sare

dacă aș putea plânge s-ar topi

noaptea câte un înger albastru

sapă cu aripile lângă mâinile încă

sângerânde

mai repede

mai repede

parcă raiul ar…

frământat pe roata inimii 

o aud uneori pe bunica

în durerile facerii de părinți

strigătul ei se împletește cu moartea

și atunci lingura din lemn de Cruce

toacă se face

în clopotnița sufletului

în ulceaua ciobită de tristețe

setea mea de adevăr 

icoană îmi face bunicul

cosește mereu timpul

de pe obrajii tatălui încă nenăscut

uneori prin lutul din sânge 

aud galopand caii…

poate această primă respirație a zorilor

nu are de-a face cu Luminătorul meu

trezit încă de cu noapte

sic transit gloria mundi

sic transit gloria mundi...

pe verticala unui everest de sticlă

țipă în ecou prima lumină

nehotărâtă de a fi undă sau particulă