cineva mă așteaptă la capătul drumului
sapă o gaură pentru mine în cer
uneori cu mâinile sângerânde
se oprește în rugă
iertarea e o stâncă crescută din piept
pășesc pe întrebări ascuțite
tălpile mele sunt un strigăt fără ecou
trecutul în urma mea
e o statuie de sare
dacă aș putea plânge s-ar topi
noaptea câte un înger albastru
sapă cu aripile lângă mâinile încă
sângerânde
mai repede
mai repede
parcă raiul ar…
Adăugat de paparuz adrian la Decembrie 17, 2018 la 8:13pm — 5 Comentarii
frământat pe roata inimii
o aud uneori pe bunica
în durerile facerii de părinți
strigătul ei se împletește cu moartea
și atunci lingura din lemn de Cruce
toacă se face
în clopotnița sufletului
în ulceaua ciobită de tristețe
setea mea de adevăr
icoană îmi face bunicul
cosește mereu timpul
de pe obrajii tatălui încă nenăscut
uneori prin lutul din sânge
aud galopand caii…
Adăugat de paparuz adrian la Decembrie 7, 2018 la 10:46am — 7 Comentarii
poate această primă respirație a zorilor
nu are de-a face cu Luminătorul meu
trezit încă de cu noapte
sic transit gloria mundi
sic transit gloria mundi...
pe verticala unui everest de sticlă
țipă în ecou prima lumină
nehotărâtă de a fi undă sau particulă
în celula mea cu gratii spre inimă
umbra nu-mi mai coboară de pe tavan
sapă
sapă
îmi caută cerul…
Adăugat de paparuz adrian la Decembrie 5, 2018 la 2:04pm — 8 Comentarii
2021
2020
2019
2018
2017
2016
2015
2014
2013
2012
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor