voi scrie pe stradă

aceleaşi cuvinte de ieri

de-o veşnicie

cu aceleaşi mâini

mereu despre tine

şi mâine

prin acelaşi fum de tămâie

voi mai pierde un veac

căţărat

pe statuia sufletului tău

în aşteptarea

altui miracol

şi mâine voi scrie

pe cer

evanghelii

după dragostea ta

dar azi

sărută-mă femeie

fă-te…

în pauza  destinului

ia un cuţit lung

cât o moarte

şi înfige-l iubito

în inima mea legată la ochi

să o faci cu ură

cu disperare

să loveşti şi să râzi

negreşit să râzi

să loveşti din nou

şi mai ales să nu te întrebi

să nu îţi pese

de ce din inima mea

vor zbura porumbei albi

fluturi roşii

să nu îţi pese

iubito

dacă  mintea şi casa

îţi vor fi…

alături de chopin

pe drumuri spiralate

la braţ

cu disperarea lui cioran

dormim prin gări putrezite de amintiri

în vagoane fantomă

mergem

tu eşti tot mai înaltă

uneori noaptea îţi tragi luna

sub cap

eu sunt tot mai nimic

deseori greierii

mă alungă din iarbă

mergem

ne vizităm trecutul

sufletul acasă la el

braţ la braţ

lacrimă lângă…

puteam să zâmbesc

să aştept dimineaţa

în faţa inimii

larg deschise

puteam să călăresc curcubeul

câteva secunde în plus

faţă de oricine altcineva

cândva

soarele din fereastra mea

nu avea răni sângerânde

şi nici luna

atâţia lupi urlători

lumea părea un tren regal

(fără destinaţie)

în care aveam un bilet

la geam

rezervat pe viaţă

pe…

copac

 desfrunzit

am rămas gol

în mijlocul nimicului

cândva

îmbrăţişarea

sărutului tău

mă făcea primăvară

roşie

lumină virgină

prin care phoenicşii toţi

fluierau oda bucuriei

acel timp

s-a scurs

anorexic

printr-o clepsidră

spartă de frică

azi am plâns galben

dar sufletul meu

are un singur…

cred că nu exist

mă trezesc gol de toate

pe străzi nenominale

sub ploi fără identitate

îmi număr paşii

până la un miliard

şi încă puţin

respir

fără să întreb nimic

despre nimeni

aş vrea

să îmi strig disperarea

tristeţea

frica

singurătatea

dorul

dar pentru asta

ar trebui să exist

mai bine tac

tăcerea mea e…

o simţi

cum strânge

încet

slow motion

eşti prins iremediabil

ca în spatele unei oglinzi

viaţa ţi se derulează

 numai pe înapoi

„lăsaţi orice speranţă

voi cei care aţi intrat aici”

vocea sârmei ghimpate

(din jurul inimii tale)

răguşită

cinică

îţi strigă mereu

înainte să te trezeşti

să dormi

să…

poţi să-mi împleteşti

existenţialo

matinal şi atât de precoce

claustrofobia

cu ştrampii tăi prea lycra

să rămână credibili întregi

în ascensorul acesta nebun

dinspre moarte spre viaţă

în care m-ai azvârlit

placat

aproape disperată

din dragoste

 să mă faci  incredibil

 eseu

antologic

chiar în buturile

 şi sub nasul

rivalei de la parter devenită

brusc…

mai vin şi acum

să-mi urle luni pline

lumi apuse

 pe prag

nu mă mai tem de ei

(între timp s-au împrietenit

cu haita din inima mea

veşnic sfârtecată)

uneori

i-aş lăsa să intre

i-aş lăsa

(senin chiar)

să mă facă o cină uşoară

poate astfel aş îndestula

şi eu pe cineva

m-aş îndestula şi pe mine

de toate fricile într-un…