zmeoaică ancorată

de visele mele clasice

de doi

(poveste alb negru

despre un el

aşteptând-o infinit pe ea)



vii 

şireată 

aleatoriu

 te aşezi stradivarius

pe arcuşul meu 

(manufacturat)

îl dai cu sacâz

mi-l acordezi

în patru game 

cu bemoli 

cu diezi

cântăm fără portativ

până la paroxism

(nici nu îţi pasă

de preinfarcturile mele)

râzi în do major

ţipi în si minor…

nu mi-aş fi imaginat

că prin gaura inimii mele

un fluture adulat

poate evada în paradis

dar s-a întâmplat

avea aripi pictate de soare

gingăşia unui surâs

speranţă cât un univers

am visat doar o zi împreună

(neputinţa mea s-a prelins

mai adâncă ca un blestem)

apoi a zburat

poate înfricoşat

sau poate fericit

până l-am pierdut prin…

fantomatic

trist

dar indubitabil

pe holurile lungi

întortocheate

și pustii ale inimii mele

eu mă prefac

cât pot

că nu te aud

mai înghit un flacon

de diazepam

câte-o sticlă de vodcă

dar deseori

doar tu știi ce faci

așa

rătăcită prin sângele meu

mă cioplești fără milă

mă sufoci

cu săruturi năluci

mă târăsc

fără să respir

pe…