Păsări pleșuve condamnate la zbor

Eternii ghețari ce visează la ape

Nisip purtat de vânt către nor

Păcate iertate rătăcite-n hârtoape.

Mecanism trufaș destinat destrămării

Morminte crăpate ud fără de apă

Gânduri perene supuse uitării

Unic pistil răstignit într-o groapă.

Furtuni inocente, vânt ce n-are să bată

Noroi strecurat printre…

invers clădește-mi tu învierea

dinspre frunză bătută-n pământ

alină-mi femeie acuma durerea

călcâielor crăpate, lipsite de vânt.

împiedicate mâini spre mângâiere

tremură nerv strivit în trecut

crede-mă, grea e apa din înflorire

ochi închiși, obosite semne de mut.

așezi mărunt printre degete aspre

cuvinte fierbinți uitate…

crucește-mi întunericul

dintre pleoapele mute

descântă-mi osul păgân

adu-mi soarta aproape

de ultimul trecutul tren.

pune-mi în piele fiorul

de pași neumblați sănătos

pansează-mi visul cu stele

înfipte-n adâncul etern

și stai, nu te mișca.

înfinge-mi lanțurile-n glezne

udă fertil și aprig, za cu…

ar trebui să mai dăinui

o altă lungă primăvară

plină fruct de zâmbetul tău

tribut frigului scurs rece

din lacrimi.

să plâng tremurând

că au să-ți sece ochii

odată cu adâncimea

durerii mele de fericire

de lipsa-ți prezentă în vis.

sau poate ar trebui

să mor de trei ori

picurându-mă…

Ai grijă...

vântul tace pe gânduri

înaintea furtunii

apoi sărută cu patos

ordinea dintre ziduri.

de ce mi-ai smuls ancora

ce mă țintuia crud de liber

valurilor înfuriate din larg

doar să mă înalți?

Ai grijă...

vântul tace cu șuier verde

de prea…

în seara asta, cerul

conține doar o stea

unde-au fugit cu toate

în fabrica de nea?

în seara asta, drumul

nu are intersecții

unde să fug de ea

de mă dă pradă nopții?

în seara asta, focul

plânge cu vâlvătăi

unde să-mi ard norocul

în gol de ochii tăi?

în…

 reflexia sfărâmatelor cuvinte

 gură de aer lipsă-n zbor

 oftatul când picioarele-s înfipte

 tânjind sărutul unui nor

 cenușă focului i-a fost

 jarul ce sfârâie-n călcâie

 zburatul țintă fără rost

 fumul prea dulce din tămâie

 și frunzele au vântul lor

 când rădăcina urlă după apa

 fără de aripi viermii…

 ai vazut lutul fierbinte

 cum se crapă fără tine

 coala cum plânge cuvinte

 îngropată în suspine?

 cum cărămida nu vrea-n sus

 inexpugnabil zid să crească

 cum cauți pașii unde nu-s

 cum fața râde fără mască?

 cum zorii fără buze n-au să vină

 nici soare fără gust de ploi

 nici noaptea fără de lumină

 ori…

te chem

te aflu

te ador

te cer

și te răsar

mi-e dor

te tem

te strig

de tine mor

te rup

te altoiesc

te ud

te gust

te birui

te exist

te beau

udând

al tău…

Nu plânge clipa noastră veche

Iubește sfânt doar ce va fi

Eternitatea mea, pereche

Când vom sfârși tu ai să știi.

Ne vom uita la rece timp trecut

Vis negru ne va fi fântâna vie

Prea tristelor silabe-n plânsul mut

De trubaduri uitați închiși în melodie.

Tainic ne vom iubi în astă seară

Pe catafalce grele înspre…