Mi-ajunge să nu mor
De teamă prea curând
Îndemnul de amor
Al ochilor plângând
Să căutam un cer
Cu flori şi cu păşuni
Ne-om înveli de ger
Cu pleoape de nebuni
Şi-om fi atunci doar noi
La fel ca-n prima zi
Eterni frumoşi şi goi
La fel ne vom iubi
Adăugat de Kazakh la Aprilie 26, 2016 la 9:04am —
3 Comentarii
Eu n-am să dau nici socoteală
Şi nici nu-mi faceţi pe afară
Un fel de loc de veci mai viu
Să mi-l numiţi apoi o ţară.
Ne pleacă duşi copiii noştri
Cu tot din urmă ce-am iubit
Şi-n ochii lor, şi-n ochii voştri
Un dor de ţară mai cumplit
Adăugat de Kazakh la Aprilie 24, 2016 la 3:02pm —
3 Comentarii
Cât mă gândeam la tine
Voind să cred în noi,
Priveam din urmă starea
Cu ochii amândoi.
Mă duc, mă duc departe
Şi-oi trece pe la tine
De-a pururi visătoare
M-ai izgonit din mine.
Adăugat de Kazakh la Aprilie 23, 2016 la 5:56pm —
3 Comentarii
Prin perdele
oraşul
şi blocuri
înalte şi albe
cu pete
pistrui iar
mai încolo
un brad
verde şi
singur
până la cer
norii unii peste
alţii ca o
mulţime
de leşuri
şi luna nevăzută
stingheră
prin frunze
şi felinare
seara
Adăugat de Kazakh la Aprilie 15, 2016 la 8:30pm —
4 Comentarii
Sper să nu mai mă nasc iară
Sau să fiu cine-am mai fost
Să vină lumea să-mi ceară
Să-i găsesc în noi un rost
Ascultă acord de liră
Şi stai tăcută încă
Privirea mea din şiră
Şi albatros de stâncă
Mi te chem vedere verde
Şi dorinţa mea timidă
Ochiul tău ce nu mai vede
Nici nu simte aguridă
Să revii la mine-n braţe
Să te port minune vie
Nu legată-n fir de aţe
prin câmpii ca o stafie
Adăugat de Kazakh la Aprilie 9, 2016 la 2:22pm —
3 Comentarii