Eu știu cât de nevinovat am fost 

Când ți-am jurat iubire pe vecie, 

Cum toate-n viață-aveau un rost 

Și nu doream, ca alții să le știe. 



Am fost pădurea care te-a primit 

Sub ramuri verzi să te-odihnești, 

Când toate lăcrimau la nesfârșit, 

Ca niște doruri vii, nepământești. 



Sub pași ți-am pus cararile umbrite …

E dimineață pe-al fluturilor somn neliniștit,

Nu s-au trezit și-aud tăcerea lor stânjenitoare

Făcându-mă să cred că toamna s-a grăbit,

Să-și strângă umbrele căzute la-ntamplare.



Pe aripile lor multicolore stropi de rouă,

Dau farmec zorilor prin străluciri de-argint,

De parcă toată viața-ar fi-mpartita-n două

Și zborul lor necunoscut e singurul alint.



Se-aude-n tâmpla nopții visul cum vibrează

Ca un ecou al gândurilor noastre…

Deschisă-i fereastra s-aud cum pe umbre

Lovesc cadențat ai ploilor stropi,

Când toate pe-afară sunt triste și sumbre

Și vor printre gânduri adânc să le-ngropi.



Năvalnic brăzdează prin suflet un plug

Rupând rădăcina din care-ai crescut,

Pe buzele mele se-aprinde un rug

Și-n flăcări de ploaie sunt numai trecut.



Mă plouă prin șoapte, în viață mă plouă

Furtuni se-mpletesc în tot ce mă doare,

Pe rama oglinzii un bulgăr de…

Aproape nu mai cred în mine,

Aproape totul s-a sfârsit

Privind cum dincolo de tine,

Un colț de cer a putrezit.



Și nu mă pot striga prin gânduri

Să-mi fiu aproape cât mai sunt,

Aproape-n repetate rânduri

Rămân tăcere prin cuvânt.



Îmi ard amurgurile-n ape,

Și-aproape toate mi se sting

Când clopotul din suflet bate,

Și ne-mplinirile-l ating.



Aproape nu mai cred în mine,

Aproape totul e un dor, …

Trezește-mă în zorii zilei c-un sărut, 

Și strânge-mă la piept cât să mă doară, 

Să nu rămân prin visul ce-a trecut 

Privind cum ceru-n umbre se coboară. 



Spre lume azi deschide-mi o fereastră 

Să intru-n ea cu visuri și-amintiri, 

Pe cer s-aștern tăcerea mea albastră, 

Și ploilor să le-mprumut din rătăciri. 



Pe gesturi tandre stropii mari de…

Vreau să știi ce moarte frumoasă am visat

Când adormeam târziu sub pătura de stele,

Era-mbracată-n negru cu sufletul schimbat,

Cu lacrimi ce-i păreau șiraguri din mărgele.



Plângea că voi muri și că-mi va fi stăpână

Îndurerată parcă prea mult de-al meu trecut,

Și nu-ndraznea să-mi ceară atingerea de mână

Lăsând să mai aștepte pe frunte-al ei sărut.



M-a dus peste câmpii cu flori nemuritoare

Pe sub copacii verzi cu vântu-n ramuri…

Te-am cunoscut pentru că trebuia să te-ntâlnesc

Tu semănai cu cea din vis, tu trebuia să-mi fii

Răzorul sufletului meu pribeag, pe care-mi cresc

Cu rădăcini în lacrimi  petale verzi de nostalgii.



Spre tine paşii mei îşi căutau cărări prin stele

Şi nu ştiam cum să mă-npart, pe cine să iubesc,

Când anotimpurile-şi dăruiau  apusuri între ele

Şi nu ştiam în…