Încerc să-ntreb și eu din ce în ce mai rar 

De ce se nasc iubiri și nu mor niciodată, 

Când am găsit plângând verighetele-n sertar 

De doru-acelor mâini ce azi nu le mai poartă?



E dor, și numai dor în noaptea vieții mele 

Și dacă mai sunt zile ce vin din când în când, 

E-o simplă întâmplare că, mai trăiesc în ele 

Și mai aud un suflet prin trupul meu…

Tu trebuie să știi, iubito, că-n toamnă păsările pleacă,

Cum visele se duc în zori spre altă noapte care vine,

Să nu lipsim la poarta zării când depărtarea vor s-o treacă

Lăsând în urmă nostalgia ce lumea umbrelor susține.



Mereu am vrut ca tu să-mi spui ce simte steaua căzătoare

Când golul ce-a rămas pe cer devine-o simplă amintire,

Și clipele de ce suspină când lăcrimează-n zori o floare,

Dacă în răsărit se duc sperante prinse-ntr-o…

Simțeam cum lângă mine timpul se-ntristează

Când frunzele-și vorbeau în adieri de vânt,

Cum ochiul depărtării prin noapte lăcrimează

Împrumutând suspine la fluturi pe pământ.



Pășeam ușor pe-alei rămase-acum în amintire

Să nu mai răvășesc tristețea printre gânduri,

Și nu-ncerc în zadar ca să-mi mai vin în fire

Când sufletul își pune suspinele în rânduri.



Trăiam un dor necunoscut de nimeni printre flori

Iar ziua devenise…

Astăzi, a fost mai trist amurgul decât ieri

Iar păsările se rotesc în cercuri mai obscure,

Întreaga zi se destrăma în vraja unei adieri

Tot așteptând, blestemul clipelor să-l fure.



M-am rătăcit prin labirintul vieții mele

Visând la răsăritul în care te-am pierdut,

Dar toate sunt amurg și-mi par atât de grele

Ca gestul unui înger, din lumea ta făcut.



La țărmul dintre gânduri un val de amintiri

Te-a dăruit iubirii din care n-ai…

E mult prea tristă lumea fără tine,

E mult, prea mult pustiu în jurul meu ,

De mult nu mai sunt nopțile senine

Și stelele se pierd în umbra lor mereu.



Cad ploi neliniștite pe zâmbetele reci

Când fulgere se strâng în templul nezidit,

Și nu știu dacă-ai vrut cu sufletul să pleci

Din lumea fără milă în care m-ai găsit.



Vorbeam de fericire și clipa ei târzie

Când legănam privirea în falduri la perdele,

Fără să știm atunci,…

Eu mă opresc cu sufletul între cuvinte

Și toate gesturile le presar prin flori,

Învăț mereu să mi te-aduc aminte

Strigându-te cu gândul de tot atâtea ori.



Văzduhurile-ți pun sub pleoapă si tresar

Albastrul rupt din zare ce-ti lunecă pe frunte,

Privind cum clipe trec din ce in ce mai rar 

Spre tampla unde curg  șuvițele cărunte.



Ți-asemăn între ele privirile-ți plăpânde

Când zorii ne despart minunile pe rând,

Doar setea mea…

De multe ori scriu doar de tine

Uitând că, încă mai trăiesc,

Când fluturii prin nopți senine

Pe-aceleași umbre se opresc.



Iubesc chiar nebuniile pierdute

Nebun fiind și eu în rolul meu,

Tot regăsind cărări necunoscute

Prin ochii-nlăcrimați ai unui zeu.



Las depărtarea peste zări stăpână

Și scriu de asfințitul unui gând,

Când tâmpla-i sărutată de furtună

Și ridurile-mi înfloresc pe rând.



De multe ori îmi…

Am vrut să-ți dau atunci din anii mei

Ca să-i traiesti cum îți doreai odată,

Când stele străluceau în florile de tei

Și fruntea-ți tresărea îngândurată.



Ne bucuram în doi de orice vis trăit

Și rouă lăcrimau privirile-adormite,

Și-n fiecare primăvară te-am iubit

Strângând la piept, suspinele primite.



Prin asfințitul tău o pasăre mai zboară

Tot întrebând de tine prin alte galaxii,

Iar florile de tei miresmele-și coboară…

Prin somn vreau să te simt cum intri-n încăpere

Și te strecori ca-n alte dați, sub albe lenjerii,

Îmbrățișându-mă cu visul fără nimic a-mi cere,

De teamă c-ai să mă trezești și nu știi când revii.



Poți întreba din când în când despre singurătate

Și-ți voi răspunde lăcrimând în colț de pleoape,

Rugându-mă să te-nsotesc în mica ta eternitate

Din care vii că să te simt, de suflet mai aproape.



Poți chiar să-mi mângâi fruntea, genele și…

Spune-mi cum se-ascunde cerul printre valurile mării

Ca un trubandur sălbatic într-o lume neștiută,

Și de ce salba de stele peste umerii-nserării

Oglindindu-se-n adâncuri din lucire-i împrumută?



Cine și-a uitat tăcerea undeva la țărm de mare

Când privind ceru-n adâncuri s-a crezut un înger viu,

Cu-aripi frânte de lumină, printre stele căzătoare

Care-i poartă măreția prin acest frumos pustiu?



Numai tu poți da răspunsul cum se…

Ți-aș povesti de frumusețea ridurilor mele 

De gingășia lor când buzele-mi zâmbesc, 

De umbre ce-și ascund misterele prin ele, 

De toate câte sunt, aș vrea să-ți povestesc. 



Voi îmbrăca tăcerea c-un farmec de tristețe 

Cules din nostalgia trăită-n altă vară, 

Lăsând printre perdele priviri din tinerețe 

Și-am să te-aștept, iubito, a nu știu câta…

E timpul parfumat afară

De ploile căzute-n zori,

Și depărtarea îl strecoară

Printre petalele de flori.



Deschid ferestrele spre viață

Să-i simt atingerea pe frunte,

Lumină albă-n dimineață

Prin dorul clipelor mărunte.



Mă contopesc cu nemurirea

Și-n fața ploilor mă-nchin,

Căci toate trec ca și iubirea

Pe țărmul anilor ce vin.



Mă las cuprins de nostalgie

Printre miresme de-amintiri,

Uitând…

Cere-mă-napoi singurătății și mă vinde

Acelui timp în care toate deveneau iubire,

Topește cercul umbrelor ce mă cuprinde

Și-nvață-mă să-ți fiu din nou nemărginire.



Dezleagă-mi visele la tâmpla mea-nnodate

Și pune nopțile câte-au rămas între noi doi,

Să vin senin din vechea mea singurătate,

Lăsând în urmă nestatornicia dintre ploi.



Nu-mi povesti ce s-a-ntamplat cât ai lipsit,

La mine-n suflet dorul tău a locuit mereu, …

Eu am schimbat destule lacrimi cristaline

Ce te-au cules prin ochi din gânduri vechi,

Și nu mai știu de mult când este bine,

Dacă-am pierdut cărarea spre suflete perechi.



Nimic nu s-a-ntamplat,așa, c-a fost să fie

Privindu-mă prin ochii tăi eu am un rost,

Și te iubesc cu fiecare lacrimă-argintie

Rămasă-n visele prin care trecător am fost.



Ascult cum anii-n viața noastră se strecoară,

Cum devenim oglindă pentru mai târziu …

Rămâi te rog cu mine doar o noapte dincolo de viață,

Să-ți pun în palmă gândurile ce sub frunte le-am păstrat,

Să-ți dau miresmele ce le-am cules în fiecare dimineață

Când m-am trezit și pleoapele fără să știi ți-am sărutat.



Am strâns atâtea amintiri și-ar fi păcat să nu ți le ofer,

Să te convingi cât de frumoasă ești în fiecare dintre ele,

Chiar dacă viața este și rămâne doar un miracol efemer,

Prin el redevenim ființe-n univers din căzătoare…

Îmbătrânesc, iubito, și clipa tot mai trece,

Asemeni unui rău pierdut pe lângă stânci,

Iar ploaia mea de stele e astăzi tot mai rece

Când vise și suspine în șoapte mi le culci.



E-o vreme-nselatoare ce curge peste umeri,

Făcându-i să se-ncline în geamăt de furtuni,

Și te-aș ruga, iubito, tăcerile să-mi numeri

Când fluturii se-ntorc, din lacrimi să-i aduni.



Pe pleoape tremurânde se simte-o nostalgie

De când se pierd în vremuri…

Azi vreau să fim doar noi la țărmul mării

Privind cum valurile se întorc din larg,

Azi vreau să fim sub pleoapa depărtării

Ducând spre undeva, al clipelor catarg.



Să ne-avântăm cu trupurile-n mare,

Să strecurăm plăceri și dor în fiecare val,

Privind cum pescărușii se rotesc în zare,

Uitând când am plecat să revenim la mal.



Azi vreau să-mi dăruiești un port al fericirii

Când pașii răscolesc lumina prin nisip, …

Te vreau cu toate nopțile prin care,

Ne sărutam sub ploi de raze neperechi,

Să-mpartasim dureri din stele căzătoare

Când reclădim iubiri pe soclurile vechi.

Te strig cu toate clipele care mă fură

Din viața mea ducându-mă-n trecut,

De parcă toate-au fost o simplă aventură

Și noi străini ce-ntamplator s-au cunoscut.

Am presărat priviri pe trepte neurcate

De teamă c-ai să treci cândva și nu vei ști,

Că…

Privindu-se-n oglindă ochii nu s-au recunoscut,

Mâinile gesticulau diferit și cu greu între ele,

Umbre-nveleau dureros gingășia acestui trecut

Iar gura-și pierduse conturul în riduri rebele.



Umerii purtau povara-mbrătisarilor lăsate de tine

Și stăteau aplecați prin ramuri de aduceri-aminte,

Îl simțeam pe cel din oglindă strecuranduse-n mine

Încercând să vorbim între noi, fără glas și cuvinte.



Privirile lăcrimau lumină pe rama acelei…

E multă liniște acum în jurul meu

Și pe deasupra corbii se rotesc,

Infometați de viața altora mereu

Când drumul prin iluzii nu-l găsesc.



Chiar de-aș țipa, sub aripile-ntinse

Nu mai e loc pentru nimic acum,

Păreri de rău în fulgii lor stau prinse

Și cad în umbra viselor pe drum.



Nu mai ești tu să-mi definești iubirea,

S-o sfărmi în strălucirea din priviri,

Să-mi semeni printre lacrimi fericirea

Vorbindu-le la corbi…