Am plâns când te-am iubit ca un nebun

lovit de trecători pe străzile pustii,

deşi-mi doream n-am îndrăznit să-ţi spun

cum sângerau în mine clipele târzii.

N-am fost primit de lume-aşa cum sunt

mi s-au cerut schimbări esenţiale,

când anotimpurile pier într-un cuvânt

şi soarele-n prăpăstii se prăvale.

Am răscolit pământul tare fără plug

să văd ce rădăcini din şoapte s-au uscat

şi-am ars privirea-n flăcări fără rug,

să…

O stare de bine-n suflet mă inundă

ochii zâmbesc la tot ce este-n jur

şi printre gene-ncearcă să pătrundă

al depărtării definit contur.

Trăiesc emoţia în forma ei plăcută

şi nu refuz nimic din ce primesc,

chiar dacă vântul tâmple-mi sărută,

pe mine mie azi mă dăruiesc.

Se-ntamplă rar când clipa e tardivă

să pot zâmbi cu sufletu-mplinit,

cuprins de-această stare emotivă

în care vechi speranţe-au…

Nu mă pot concentra, nu iese nimic,

gândurile sunt franjuri făcute

şi oricât m-aş strădui să compensez

cu vreo amintire recentă, e jale

până şi lacrimile sunt cu susu-n jos

genele sunt desperecheate iar pleoapele

sunt lenjerii cu viaţă peste irişi

praful imginilor fără contur orbesc

doritorii de fotografii

cu blitul ochilor,

nefireşti îmi par şi icoanele prinse-n perete,

toate mă privesc de parcă-aş fi ucis

sărutul prin…

Voi cere azi pădurilor să-mi dea-napoi

tot ce-am lăsat la umbră sub copaci,

când iarba-şi legăna vesmântul lângă noi

şi te-ntrebam aievea cât mă placi.

Străin mă simt când trec pe lângă ele,

copacii plâng în mine rupţi de vânt,

sunt călător cu ochii plini de stele

crescut printre minuni ce nu mai sunt.

Întâmplător sau nu îmi este dor de tine

închid ferestrele de teamă să nu pleci,

când visele se strâng cu…

Au îngheţat cuvintele pe stradă,

e mult prea frig să ne putem vorbi,

doar ochii pot să ne mai vadă

cum încercăm tăcând a ne-auzi.

Mă strângi la piept arzând de dor

să te reverşi prin mine că un vis,

uitând de frig, de orice trecător

ce clipa altui zâmbet a promis.

Nu ştiu ce anotimp acum se duce

sau cât de tare vântul m-a lovit,

cu tine sunt perechea din răscruce

unde iubirea veşnic ne-a găsit.

Te strigă…

Am trăit mai puţin cu visele-n mine

fericit că mă pot regăsi într-o zi,

lăcrimând lângă şoapta uitată de tine

prin cutele pernei cu nuanţe de gri.

Ochii fermecaţi de-o minune bolnavă

otrăvesc amintiri din trecut,

când m-au prins într-o clipă suavă

fără-a şti cât de mult mi-au plăcut.

Toate-acestea mă îndeamnă să-ţi fiu

nebunia plăcerii trăite-mpreună,

calendar fără file regăsit mai târziu

în acelaşi decor pus…

Privirile-s reci în ploaia măruntă

şi genele cern din vântul hoinar,

o umbră firavă uşor se încruntă

când pleoapa tresare în gest solitar.

De buzele mele un nume se ţine

cu frâie de zâmbet legate-n tăceri

şi toate-s la fel când plânsu-i de bine

în clipe rămase prin ziua de ieri.

Un zbor mă loveşte în tâmpla albită

cu sufletul ploii căzut peste rând,

din zarea pustie cu nori împânzită

şi vânt fără glas spre ceruri…

Să mă iubeşti tăcut în fiecare seară

de parcă m-ai întâlni după-o mie de ani,

mirat că există şi plăcut te-nfioara

ţipătul umbrei într-un parc cu platani.

Şi-n braţe să-mi stai în zori fără rouă

cu o sete nebună de-a te pierde în mine,

când stelele plâng apunând câte două

pe cerul senin ce demult ne-aparţine.

Fără tine, iubite, totul pare-n zadar

şi nu ştiu că-ntre clipe mai există minuni,

dacă-n braţele…