Luna îşi deşiră mosorul cu raze

uneori sfoara lor se-ncurcă printre gene

dovada trecerii mele prin noapte

corbii duc stelele-n cioc aşezându-le pe cer

în forma speranţelor noastre

modelează întunericul pe aripi întinse

doar vise târzii poartă în ghiare puternice

din înalt le dau drumul în singurătate

noi pământenii le spunem stele căzătoare

ne punem o dorinţă să putem plânge

mai târziu de neîmplinirea ei

tu ştii mult mai bine

tu…

Undeva între cer şi pământ

se-ntâmplă mereu o minune,

când picură muguri de vânt

pierduţi pe cărări fără nume.

Poveri ţi le-atribui doar ţie

deşi universul ne ştie pe toţi,

cum trăim într-o clipă târzie

fără ziduri, fără lacăt la porţi.

Undeva în frunzişul de stele

s-a pierdut depărtarea de noi,

pelerini printre visuri rebele

când se-mparte seninul la doi.

Ne-aşteptăm cu dorinţele vii

să trăim un apus…

Tu m-ai găsit pe sfărâmate ziduri

cu sufletul în cărămidă prins,

tu mi-ai cules apusul dintre riduri

şi-ai lăcrimat în focuri ce s-au stins.

Mi-ai dat puterea să privesc în faţă

pe mulţi care m-au vrut ucis,

în colţul meu cu umbre şi verdeaţă

făcând să pară zâmbetul un vis.

Prin tine zidurile mele se-ntregesc

oriunde-ai fi m-am rătăcit târziu,

să-ţi pot răspunde cât te preţuiesc

şi cât de sincer mâine pot să…

Era trist copacul în grădina cu umbre

stelele-şi strecurau razele printre frunze

într-o linişte oarbă dureroasă

auzeam somnul legănându-se pe pleoapele puilor de vrăbii

vântul adia între palmele mele

îşi modela trecerea după forma trupului tău

încă neştearsă

secundele întregeau tivul pe rochia clepsidrei

printre cristalele de nisip cădeau aievea tăceri

copacul rotea adâncul între rădăcini

cerul între trunchi şi coroană între mine şi goana

după…

De ce-ai plecat grăbită în serile pustii

la graniţa cu norii acelaşi curcubeu,

despică înserarea cu lacrimi străvezii

şi caută izvoare secate-n trupul meu.

Chiar de va trece ploaia tu vino înapoi

pe umeri curcubeie albastre să răsară,

castelul meu din vis să-l împărţim la doi

să înălţăm spre stele plăcerilor o scară.

Va fi doar sărbătoare a ramurilor frânte

şi frunze-n zbor haotic deasupra tuturor,

plecarea ta mă doare şi…

Cuvintele s-au speriat şi-au rămas ghemuite-ntre frunze

greierii ţipă cu lumina de stele

păcat orbital

pe planete pustii

ne privim ca doi îngeri orfani căutăndu-şi un drum

aproape ne atingem sărutul cu gura

aproape clipim împreună cu pleoape de flori

crezi oare că există dragoste sau ceva să-i semene

o pasăre-şi strigă prin noapte uitarea

vântul singura minune târzie păstrează melancolia

o cânta iubito o pierde în praful de stele

o…

S-a auzit finalul, se-nchid în catocombe

frumoasele mirese neduse la altar,

începe un război cu glasul lui de bombe

căzute la-ntâmplare în noul calendar.

Se năruiesc destine prin centre militare

cu recrutări bolnave în zile fără soţ,

se-anunţă tragedii când sufletul dispare

şi viaţa-i o monedă supusă la negoţ.

Murim în aşteptare şi nu mai e speranţa

căsătorii funebre la cruci fără mormânt,

o lume-n care…

Eşti împlinirea visurilor mele de părinte

de tine-mi leg destinu-n orice anotimp,

îţi mângâi depărtarea cu grija celor sfinte

cum mângâie o floare fecioara în Olimp.

Îţi preţuiesc cuvântul şi sufletu-ţi curat

mă-nchin privirii tale asemeni unui zeu,

pentru că-mi eşti oglindă şi dor adevărat

şi-alături de iubire prin tine trăiesc eu.

Aplec în zare cerul să-ţi pot culege stele

şi-n zori de zi cu roua în dar să ţi…