Pe marea sufletului meu se văd corăbiile-n zare

lovite aspru de furtuni pe undeva în larg

şi-n portul care aşteapta sosirea lor din depărtare

rămâne doar o amintire din vârful tristului catarg.

Cobor cu gândul lângă ţărm în aşteptarea unui val

să-mi spună că se vor întoarce să ancoreze pe vecie,

şi cât vor rătăci prin mine legând frânghiile de mal

voi încerca să urc pe punte trăind aceeaşi nebunie.

Să-nlocuiesc o vela ruptă, să…

E timpul scurt şi-afară plouă,

de vânt copacii stau plecaţi,

fulgeră-n palmele-amândouă

şi-n flori cu ochii-ncercănaţi.

Tresar miresmele prin ramuri

iar păsările-n cuib suspină,

trec adieri pe lângă geamuri

lăsându-şi umbrele-n lumină.

E primăvară-n ploaia noastră

şi norii parcă-s de tăciune,

găsim zâmbind lângă fereastră

scântei din fulgere nebune.

Tu dormi, e-aproape dimineaţă

şi dincolo…

Mă străduiesc să-ţi fiu iertare şi cuvânt,

amurguri revărsate în mări necunoscute,

căderi de stele-ascunse în adieri de vânt

prin toate câte sunt în amintiri pierdute.



Suspin pe buze-mi eşti, nelinişte în noapte,

o lacrimă-ntre gene când pleoapele tresar,

iubirea mea cerută prin miile de şoapte

în templul unde-a plâns destinul în zadar.…

E noaptea flămândă de visele mele

suspină-n fereastră plăcute-adieri,

port lacrimi pe gene simţindu-le grele

pe umbra lăsată în clipa de ieri.

Eşti tot mai aproape de gestul firav

cu trupul, cu gândul, cu tâmplele ninse,

sunt tot mai aproape de visul bolnav

şi toate-mi rămân făclii neaprinse.

Tu adu-ţi aminte că-n nopţi fără nori

cerşeam curcubeie la sfinţii din cer,

striveam între pleoape placeri si fiori

hrănind al…

Eu am scimbat destule lacrimi cristaline

ce te-au cules în ochi din gândurile vechi

şi nu mai ştiu de mult când este bine,

dacă-am pierdut cărări în suflete perechi.

Nimic nu s-a-ntâmplat, aşa a fost să fie,

doar în privirea ta eu îmi găsesc un rost

şi te iubesc cu fiecare noapte argintie,

ţesută-n vise dragi prin care noi am  fost.

Aud cum anii-n viaţă noastră se strecoară,

cum devenim oglindă pentru mai târziu

şi suspinăm când…

Priveşte afară şi spune-mi când plouă,

adună un fulger ce spintecă zarea,

dumineca asta împarte-o în două

şi trage perdeaua să-i văd frământarea.

Vorbeşte-mi încet de crengile frânte,

o umbră de vânt s-o laşi lângă pat

şi treci printre gene în lacrimi să-ţi cânte,

străinele gânduri din care-ai plecat.

Sunt nori plumburii pe străzi, în vitrine,

e lumea grăbită prin visele noastre,

rămâi la fereastră şi spune-mi pe…

La Bran s-a-ntâmplat într-o noapte

când luna de stânci s-a lovit,

să iasă din ziduri şi spaimă şi şoapte

dând veste că moartea cu Vlad a sosit.

Domniţe-mbrăcate în rochii de foc

şi largi decolteuri pe sânii crescuţi,

privesc cum se mişcă al umbrelor joc,

cum trec cavalerii prin ziduri tăcuţi.

Se cântă tangou şi vals fără viaţă

pe tronul de sânge doar Ţepeş e domn,

se leagănă frica pe-un capăt de aţă

şi-ntregul castel…

Nu s-a schimbat nimic din ce a fost să fie

puţine anotimpuri s-au rătăcit prin vreme,

îndrăgostiţi tomnatici citesc filosofie

şi-aruncă între umbre tăcerea din blesteme.

E doar metamorfoza destinelor sub soare,

la margini de prăpăstii stau stânci fără poteci

pe care curcubeie vor zilnic să coboare

când ploile sunt repezi şi fulgerele-s reci.

Întreabă-mă de vrei cum să-mi aduc aminte

de tinereţea lunii păstrată-n crengi…

Am iubit cândva chip de zână

lăcrimam pe ascuns uneori,

îmi creşteau copacii-ntr-o mână

şi în alta miresme de flori.

Fericit mă simţeam câteodată

inocent şi sălbatic blestem,

dimineaţa-mi era vinovată

dacă eu doream să te chem.

Degeaba-i spuneam să nu plouă

copacii în palmă se frâng,

depărtarea se-mparte în două

şi pleoapele-aievea se strâng.

Fulgera printre gesturi întruna,

se zăreau lângă tâmplă…

Tu să nu pleci când toate-ţi spun rămâi

sunt încăperi închise prin care n-ai trecut,

pe podiumul iubirii ocupi doar locu-ntâi

şi trupu-ţi vrea să fie de mine cunoscut.

Noi doi am inventat atingerea de mână

şi gesturile tandre făcute-n seri târzii,

noi am cerut tristeţii de pleacă să ne spună

s-o ducem într-o gară cu sălile pustii.

Iubeşte înserarea cum stele vor s-o facă,

ascultă printre gânduri tăcerile de ieri

şi lasă raza lunii…

Nu-mi lăsa de-o parte anii care te-au primit în ei

când strângeai singurătatea lângă pieptul tău rănit

şi ţi-au pus cununi pe frunte  întrebându-te ce vrei

de la viaţă şi-al meu suflet unde-atunci ai poposit.



Lasă-ţi gândul lângă tâmplă nins de iernile ce vin

viscolind iubiri şi vise prin pădurea desfrunzită,

şi-aminteşte-ţi că prin anii ce-au rămas fără destin

ai…

Deasupra gândurilor mele e-un cer întunecat

şi nu găsesc cărare spre vechile-amintiri,

e totul ca-ntr-o toamnă din care am plecat

să te-ntâlnesc la poarta aceleeaşi iubiri.



Să-mi ningă pe la tâmplă, să plouă cu durere

când două anotimpuri împart aceleaşi nopţi,

să-mi lunece prin gesturi sălbatică plăcere,

să plângă depărtarea zdrobind închise…

Degeaba plâng, degeaba încă plouă

pe geana mea cad fulgere târzii,

se odihnesc în palmele-amândouă

dorinţe vechi care sperau să vii.

Eşti mai frumoasă-n gândurile mele

bate-n perdele vântul prea grăbit,

pervazu-i plin cu picături rebele

şi umbra lor tristeţea mi-a trezit.

Poate priveşti fereastra ca şi mine

fără să ştii că dincolo de vis,

îmi este dor de ploi ascunse-n tine

şi curcubeu-albastru…

De-ți pun sufletul în palmă 

într-o noapte fără stele 

ochii-ar refuza să doarmă 

căutându-l printre ele. 



L-ar ține-n argint de lacrimi 

şi l-ar rătăci sub pleoape, 

printre zecile de patimi 

ce mereu i-au fost aproape. 



Și prin dimineți senine 

îl vor pune-n stropi de rouă 

ascunzându-mi-l de…

Dacă eram grădină-ntr-un deşert

m-ai fi udat cu lacrimi să rodesc,

şi-ai fi rămas o noapte să te iert

că nu am rădăcini să te-nfloresc.

Dar sunt un om cu sufletul grădină

adus din alt pământ necunoscut,

să-ţi fie stea în nopţi fără lumină

când gându-ţi este trist şi abătut.

Să-ţi fiu copac cu umbra răvăşită

sau orice anotimp care-l preferi,

o clipă-n veşnicie nesosită,

pierdută-n vraja viselor de ieri.

Dorinţa…

Te vreau cu toate nopţile în care

ne sărutam sub stele neperechi

şi ne feream de umbre-nşelătoare

printre statui cu soclurile vechi.

Te strig în timpul meu fără măsură

uitat de viaţă undeva-n trecut,

de parcă-a fost o simplă aventură

sau un miracol că ne-am cunoscut.

Am pus priviri pe trepte neurcate

de teamă c-ai să treci şi nu vei şti

că nopţile-s străine-ntr-o cetate,

unde prin alte vieţi vom…