Te voi iubi, și mereu am să-ți spun

De ce nu mai sunt cărări prin pădure,

Din ultima iarnă spre vechiul cătun

La margini de vremuri cu fragede mure.

E viscol și-mi ninge prin toată privirea

Iar fulgii-mi îmbracă pe gene uimirea.



Deasupra, lumina din stinsele stele

E-o albă durere prin timpuri ce vin,

Pădurea-i doar visul ce plânge în ele

Când frunzele-n ramuri de clipe se țin.

Și vechiul cătun mereu mi-amintește

Că…

A murit demult uitarea

Și-ntr-un secol blestemat,

Ura lumii mută zarea

Pe un țărm decolorat.

Naufragiați de soartă

Rătăcim pe străzi pustii,

Unde liniștea e moartă

Și speranțele târzii.



S-a stins candela-n fereastră

Și icoanele-au apus,

Mucegai bătrân din glastră

Dintr-un secol ce s-a dus.

Figurinele de ceară

Se topesc iar prin ninsori,

Când sub gene se strecoară

Ai tristeții dulci fiori. …

Am lacrima hrană și chin,

Am spini ce-nfloresc prin destin,

Am încă puterea să plâng

Și riduri pe frunte să-mi strâng,

Am rodul acestui pământ

Din tot ce-i curat și e sfânt.



Am maluri cu sălcii și flori,

Am vise tribut pentru zori,

Am tot ce-i frumos din iubire

Ce viața mi-o-mparte în sute de fire,

Am încă mănunchiul de stele

Deasupra tăcerilor mele.



Am pomi care-n iarnă-nfloresc,

Am muguri prin care…

Sunt străzile murdare prin oraș

Din loc în loc un gunoier suspină,

Când strânge nebunia nopții în făraș

Pe trotuare mici fără lumină.



Ninge murdar din norii plumburii

În centrul vechi un lampadar s-a stins,

Și-un gunoier cu tâmplele-argintii

În propriile lacrimi l-a aprins.



Spre cimitir s-a-nzăpezit durerea

Ieri cineva a mers și s-a-ngropat,

Un semn al crucii a-mpietrit tăcerea

Și până-n noapte clipa l-a uitat.…

Să nu îți lași privirile prin ramuri

Când ninge viscolit de zile-ntregi,

Și iarna-și crește florile pe geamuri

Sperând ca tu în zori să le culegi.



Clipește-ncet când fulgii îți sărută

Al pleoapelor contur nedefinit,

Prin ramuri ninge ultima redută

Și umbra stelelor din nou s-a troienit.



Mă prinde-n hora viscolelor serii

De-atâta alb mi-e sufletul pustiu,

Și lasă ca să ningă-n clipele…

Mă tot întreb, iubito, câteodată

În ce prăpăstii stelele-au căzut,

Când galaxia lor a fost certată

Că ne-a unit mereu într-un sărut.



Ghețari răniți de razele solare

Pierdute între răsărit și în apus,

S-au scufundat în liniștea din mare

Și-n locul lor iubiri rănite-au pus.



Putem privi-n adâncuri fără teamă

Ascunși printre coralii înfloriți,

Cum templele tăcerii se destramă

Și nu mai sunt ghețari nefericiți. …

Nechează caii-n crângul geruit

Bătând copita-n porți imaginare,

Privind cum depărtarea s-a sfârșit

Și ziua s-a retras pe lângă zare.



Cu coama-n vânt și fără șei în spate,

Fără zăbale-n albul nechezat

Lovesc copita-n vise destrămate,

Și mușcă din amurgu-nsângerat.



Prin gerul cenușiu se-arată stele

Când caii-și calcă umbrele-ntre ei,

Bătând copita-n gândurile mele

Neliniștiți că, tu mă ceri, mă vrei. …