ai fi putut să fii orice

ai fi putut să fii orice: pasăre, floare sau gazelă

dar rânduită-a fost să fii femeie, Evă,

tu treci prin lume precum un tren de noapte

după care toți trecătorii flutură…

așa suntem noi, poeții…

sunt în amestecul de lut

și întuneric și lumină

nu știu din care sunt mai mult

și dacă am și eu vreo vină.

de-mi întorc spre cer privirea

am uitat că sunt de lut

zbor odată cu…

stampă

curge mierea serii peste mine

râuri de timp s-au răstignit pe cruce

o lună beată își leagănă fuiorul

seara se lasă în vitralii brodată de stele

amintindu-mi de acel chip…

semne de primăvară

trupul lui cronos geme peste această

 primăvară capricioasă cu întorsături și reveniri

precum fasoanele unei femei când este

prea curtată de mai mulți bărbați

se reîntorc parcă metopele iernii

care nu prea a plecat de pe…

de ce timpule?

am stat mereu și m-am întrebat

de ce timpule te războiești cu noi

(când filozoful cetății trece printre ruine)

eu îngândurat și nebun timpule

agățat de cumpăna nopții  aștept să

oprești toate clepsidrele lumii

ce vină au cuvintele mele care caută…

parcă ieri

parcă ieri am văzut chipul tău în oglindă

era desenat de picasso într-un degrade galben

pusă  în lanțuri de lună te legănai

ca o metaforă agățată de o minte diabolică

într-un fanar murdar de-atâta lume

parcă ieri eram cavalerul de la mancha…

baladă profană

pe-un picior de plai turbat

unde cad amanții-n iad

hai de-a ala, hai de-a bala

să-ți deschei doamnă sandala

să te trag în iadul meu

ca să guști ciorbă de zeu

cu gura ta de argint

tare-aș vrea să mă…

o efigie

un soare orbitor ca o muzică

bate-n vitraliile dragostei o efigie cerească

himerele fug cu noaptea

și rămâi doar tu lunecând prin vise

ca un ochi al pustiului

spre…

catrene de primăvară

Sună dangătul tăcerii

Glasul dulce- al primăverii,

Picură suspinul lunii

Peste cumpăna fântânii.

În grădina mea de vise

Se aude pare-mi-se

Îmbrăcat în foi de aur,…

o jucărie

cu cine să pornim în vis

să cucerim tot ce  e sfânt,

când aripile noastre ni-s

tot mai aproape de pământ?

privesc la fiecare…

nu vă faceți griji

manglitorii de timp tot ne fură

cum ne-au furat toate iluziile

trebuie să împrumutăm de la madame bovary

puțin orgoliu și spiritul de aventură

în care paradoxul clipelor…

știma nopții

pârâiaș cu apă rece

tot la vale apa-ți trece

și în valurile tele

iese mândra să se spele.

își spală picioarele

ridicându-și poalele,

ce văzui, ce nu văzui,

eu la nimeni…

vreau să scriu …

vreau să scriu câte-un poem în fiecare zi

dar când m-apropii de masa de lucru

cuvintele se ascund de mine prin firide

camera capătă culoarea cerului vioriu

și mâinile mele se prefac  mărgăritare

iar eu mă risipesc în bobițe de nisip…

roscolnikov în siberia

sunt vinovat, sonia, am făcut crima,

iartă-mă, dragă, de mă iubești,

hai cu mine prin acest vis al pribegiei

să gustăm din durerile lumii

în siberii amare, să-mi spăl păcatele

să-mi spăl mâinile murdare de sânge

căci la…

frunză verde

și-am zis frunză, și-am zis verde,

nebunii de primăvară,

trupule, copacule, înverzește iar afară,

ca să-mi crească din mâini crăci,

din ochi rădăcini de ducă,

din picioare, fă-mi doar coarne,

nu de drac, ci doar de…

tu femeie, penelopă

de la un timp te visez cu pletele-n vânt ca o știmă

ce-ai îmbătat apele cu miresme de sălcii în floare,

ai corpul liană bătută de vânt și sălbatecii ochi de cicoare,

umbletul ți-e urmă de vis ce calcă pe perne de fluturi,

când râzi și vorbești, doruri și vise tu scuturi,…

eternitate

o… goală ești eternitate dulce

ca o femeie căreia nu-i ghicești misterul

sau ca enormul golului ce-i cerul

înghiți mereu cetate cu cetate

totul la tine cade în târziu

și vântul care spulberă speranțe

zburând nisipul între mort și…

de când e lumea pe pământ

de când e lumea pe pământ

același soare plin de foc

aceleași ploi, același vânt,

dar și noroc și nenoroc.

aceeași lume, alte fețe,

zboruri celeste descifrând,

spre dorurile ei…

primăvara durerilor noastre

de ce mergi omule cu capul plecat

privește la soare privește la lună

noi suntem povestea cu finalul neterminat

murind cu ghiocelul în mână

a venit primăvara durerilor noastre

superb fericirea zboară pe lângă noi

avem…

e bal mascat la bellagune

sufletul meu e un fel de sahară bătută de vânt

ce pustiu dureros m-a cuprins ce siberii albe

cu ghețuri și zăpezi printre taigale pustii

unde se odihnesc lupii secolului douăzeci și unu

gata oricând să sară cu colții în ceafa cuvintelor

să le…