N-ar strica să dizolv și ceva întuneric

în acest ochi pătruns de vedenii care de care mai

prietene cu dușmănia dintre lacrimi

și obrajii fericirii.

De când tot aștept să aud dincotro va veni

un unghi suficient de inspirat

să picteze aerul devenit ambuscadă

pentru respirația orizontului.

Cu pene de pescăruși înecați

în plămânii dimineților plumburii.

Îmi lipsește o culoare asemenea…

Visez cât să nu văd cerul

făcându-se cioburi

pe drumul spre dezamăgire.

Alergătorului din urma mea

i s-a oprit respirația...

într-o grădină devastată

de lăcuste.

Noaptea, verzi.

Ziua, negre.

De la nașterea stelei cu apucături

de femeie încălzindu-se

la focul absențelor mele

amoroase

mă văd mereu cap de afiș

al deselor…

Albastrul șovăielnic, semn că

un ghimpe înfipt în devenire

își mai trăiește menirea.…

Câtă strălucire mai are de sacrificat

regele metalelor

pentru a înțelepți conținutul perlelor

din coroana-i de vremelnicie?

Măreție tocindu-se

pe fruntea timpului-bijutier,

nevederea făcută ochelari

  de plânsul profetic al ruginii.

Mă înfioară zgomotul 

  anomaliilor supersonice

când intră în coliziune

cu direcții luminate de-ntuneric.

Pe măsură ce idealurile licuricilor…

Printre materialele agonisite

pentru a construi altfel de viață

(compartimentată în odăi ușuratice)

la dispoziția

femeilor care mă calcă pe gânduri

cu patofi din piele de levitație

deasupra craterelor cu pustiu lunar

s-au strecurat și câteva nazuri

specifice gravitației.

Tocmai când trebuia să…

Dragostea noastră a fost botezată

în timp ce dormea pe brațele

unei icoane făcătoare de nori.

Se născuse visând să-și petreacă serile

luând lecții de copilărie de la sentimente

jumătate flăcări de senin temperamental,

jumătate chindii pe buzele cărora

evangheliile vidului

urmau să devină povești

cu aripi de…

Unde agonia treptelor de formol

adoarme respirând

pașii neputincioși ai vieții,…

Obositor de grăbită-i muta

ultimă dorință

pe care timpul mi-o măsoară

cu pași etalonați de amurg.

Erorile de maturizare

a-ncrederii zvăpăiate

în dinamica legăturilor

dintre fazele lunii

și furtunile de ceață perversă

veselindu-se pe oceanul gândurilor

le asemui

cu danele unui port

din care pleacă spre niciunde

marginile lumii.

Am dubii sâcâitoare

în legătură…

Umbrele oamenilor nu colaborează

decât cu întrebări evacuate

din spațiul gândurilor cu privirea chiuindă

pe culmile cutezanței.

  Imorală satisfacție

pentru bunăstarea prăpăstiei

în care nevoia de aer negânditor

respiră adânc amintiri putrede

lăsate vidului moștenire

de ecouri norocoase

că li s-a…

Surescitat de vise metamorfice,

somnul morții aprinde

candele cu monoxid de carbon.…

Intru în rezonanță cu lumina fulguită

de impurități străine

vibrațiilor inocente…

O să vedeți mai degrabă: în plop pere,

în răchită micșunele.

Dar fiicele cuvintelor mele

niciodată îmbrăcate altfel

decât cu rochii de…

Scoici măcinate de zbateri cu orizont nebun,

măselele iluzionismului scrâșnind

în pieptul păcilor asemenea

unei tobe

în care bat înrăite sunete de carii.

Fumul veselelor crematorii,

sorcovar cu glas de salivă cursă

din țâțânile ruginii.

Porți de cenușă scârțâie…

Clipe târzii ascut secera nopții.

Peste lanul somnului adie

scântei de metabolism cosmic,

dar spicele-i frământând prescuri

din făină de izvoare divine

nu se aprind.

Albinele cumpătării, păpădii de vid.

Roiesc mirabil din

foamea profund postitoarelor taine.



În inima nepătrunsului

prisăcarul cu mască ultrasensibilă

la răimea vânătăilor gregare

macină cristale de venin pașnic.



Iubita înecatului

în…

Este stupid

să crezi că se mai pot repara

străvechile obiceiuri terestre.

Sunt rable de colecție peste care

se lăfăie plină de entuziasm jegos

fericirea amintirilor scheletice

dintr-o lume concurentă

cu turbarea devenirii.

Bunăoară, sentimentelor bipede

le-au crescut aripi cu apetit pentru

zborurile amoroase

prin spațiul halucinant din odăi

de hoteluri virtuale.…

Țipete înecate în balans

ca de senin curgând fără vlagă

imită ieșirea din minți…

Pe mâinile unui alchimist

drogat cu sudori

de iscusință bahică,

omul de fier

poate fi ușor făcut

de ceară.

Unul de ceară,

tratat gradual

cu vapori de iluzii

în oțelării biologice

ajunge să fie

nicovală de iască.

Ce formă urmează

să prindă rădăcini

în lutul închipuirii,

rămâne la dispoziția

 …