Nu prididesc să gust amarul din palmele

unui zvon

cum că însuși privilegiul de a ne mai socoti

primăveri ale chipului și asemănării cu Dumnezeu

este luat peste picior

în maculatura mondenă.

Intru forțat de împrjurări sifilitice

în rezonanță cu găurile dintre buci insensibile

la orice formă de ”Hai sictir!”.

Ce văd și aud acolo întrece

scârba de la care abia se abțin

îngerii condamnați să suporte

viața…

Duminicile mele sunt triste

că iarba timpului este păscută de rele.

Nu știu ce a pățit viața.

O văd la ușa bisericii

cum face genoflexiuni

cu o balanță plină de viitor gâfâind

pe umeri.

Cineva îi întinde o mână

cu degete improvizate din lumânări

cărora li se topește…

Pereții vorbeau alor mei cu înflăcărarea

căldurii revăsate din sobă

despre iarna aceea care trudea

să-și ia doctoratul

în albul turbat de-afară.

Era o dis-de-dimineață pe gânduri.

Vibrândă.

Ca o membrană de zori…

Nici dacă s-ar trezi chemate

să vândă mirodenii

  la un viitor cu bun-simț

prin metropolă,

cuvintele mele nu s-ar încălța

decât în durdulia sănătate

a ciorapilor de iarbă

și opinci echipate

cu lumină antiderapantă.

Era să le-nghețe inima, când

(în Gara de Nord)

li s-a cerut să-și lase…

: flăcări negre.

Lăptăreasa discursurilor Braille

oferă gratis biberoane supte…

Nervii cuvintelor mele au încărunțit

așteptând să nu-i mai răsfiri…

Nu lăsa umbra prăbușirii împietrite

în golul inelului meu sângerând

să se tragă de rădăcini…

Am de ales între viața bobului de rouă…

Cineva despre care se spune că este

plutire de nepătrundere

mai sus de ce se vede

prin fumul de tămâie stelară

face fețe-fețe

atotfiitor înfrunzite

cu sărutul binecuvântător al neantului.

: zile asemenea unor ii

cusute la lumina

celei mai misterioase

bolți-păstrăvărie

în care mâinile…

Netimpul mi-a cerut să-l călătoresc

în pace cu suferința întrebărilor

care acum mă ponegresc.…

Fără vreo urmă de măsură

în contrast

cu degetul iubirii

sfios…