Apocalipsa

conștiința putrezește 

aidoma bolnavilor de ciumă 

sufletul domesticit în carne renunță să se zbată

dorința de evadare se stinge ca o lampă cu fitil 

în pântecul lumii embrionul infamiei crește 

ne construim edenul în urbe 

ne hrănim din grădini artificiale ce n-au nevoie de fotosinteză 

răul își înfige adânc rădăcinile în inimi 

ne războim pentru supremație 

sclavi ai inteligenței…

starea de etilism nu-mi potolește setea de euforie 

prin vene îmi curge vin de câteva nopți 

uit să-mi număr timpul din buzunare

îmi cumpăr încă două zile de beatitudine 

să nu-mi amintesc de haosul ce a cuprins întreaga lume 

singurătatea se vinde ieftin 

devenim mizantropi

ne cuibărim în spatele unui ecran și urmărim ipocrizia aproapelui

în…